n-am sa plec niciodata,iubito/ imi sopteau pasii umezi pe strada...da,da! sigur! ah,pardon, ce sunt acestea? cuvinte...da,imi amintesc, sunt chestiile acelea pe care imi placea sa ti le atarn de gat si de urechi, de-ti faceau noptile parfumate, si le asortam cu ochii si cu sentimentele, da, acum imi amintesc! si uite ca imi vin o groaza in minte. pe acestea le mai stii: te iubesc! haide, trebuie sa ti le amintesti, erau albastre cu pietre de suflet pe margini, ti le luasem de la un butic grecesc:,,to magazaki ti kardia mou". iti veneau asa de bine, cred ca de aceea le-ai si purtat cel mai mult...da, iti veneau bine...imi amintesc cum ai mai tremurat cand ti le-am adus, si iti era si frica sa le primesti, aveai privirea unui copil care inca nu e pregatit pentru si nu vede rostul bijuteriilor. dar cea mai draga cred ca ti-a fost acea brosa alba, cu doua aripioare de flutur orb. o purtai intotdeauna la spate, la incheietura umerilor cu visele…chiar tu mi-ai spus ca adesea o scoteai din raft in noptile in care eram trist si te inaltai cu ea.
cimitir de ingeri…intr-adevar, e un loc in spatele unui morman de aripi, in care ingerii se intorc la sfarsitul viselor, sa moara…
te iubesc, pui, vezi ca ti-am lasat in sifonier inca o bijuterie…,,n-am sa te parasesc niciodata”…poti sa o folosesti ca si curea, sa-ti incingi mijlocul sufletului cand o apuci pe drumurile tale, avand impresia ca stii unde mergi.