am chef să dansez în seara asta
să mă strivesc în aglomerație
ca de un zid vopsit cu salivă
de câte ori muzica o să-mi asculte pașii
o să-mi percepi atingerea din gheață
și-atunci ai să te lingi pe sâni
ca într-o răsucire printre coapse
sau ai să spargi oglinzile cu țeasta
n-ai visat
de peste tâmple ți-ai plâns mereu cu picături din lapte.

am chef să îmbrățișez statuile ce se sărută
să mă unesc din piatră
să mă conserv sub carapace
născând ceruri deschise și ochi imenși de fluturi
acele creaturi gigantice din ceață
ce ne-ar purta departe de fosile
să fiu călcat pe cap aș vrea
să mă sting roșu
întotdeauna amestecat în tine.

mi-e dor să mă arunc cu disperare între catifelate brațe
de zei mi-aș aminti mereu
silabisindu-mi orele de veghe
în limba piticilor de pluș
vuuuuu
de câte ori să poți zbura prin pământuri
sau dintr-o scorbură în alta
de o mie de ori să cad de pe altar
căutând prin noroi un fir din părul tău
cu care să te farmec pe ascuns
din nebunie.

amprenta ta o port sub limbă
când vreau să cânt nu mă mai satur de durere
și-atunci mă iau la întrecere cu melcii
sub piele de țestoasă adorm prin sunete celeste
adulmecând mirosul tău de nefirească iarnă
asupra a șase poduri să mă arunc în râuri
tu să nu taci vreodată în semn de înțelepciune
genele tale mi-au înghețat sub pleoape.

de-atunci îți scriu într-una din zăpadă
să îmi atârn aceste rânduri sub cocoașă
în așteptarea unei mușcături letale
cu furie să mă drogheze pentru încă o viață.

răcnind la nopțile de vară te-ai născut
dintr-o clepsidră presărată cu ninsoare.