Și Dumnezeu dormea pe tâmpla nopții
Zvâcnind arar din pleoape
Senin și învelit cu morții
Ce nu vor să se-ngroape.

Mai iese Doamne câte unu'
Te miri cum de mi-l lasă
doar cu un trup spoit
și-n loc de suflet varză.

Alții-și pun de pază cerberi
și nu vor in veci să iasă
îngroziți de sine și moroii
în boarfe mai de rasă.

Când S-o trezi odată
Să-i ia frumos la puricat
Să vezi ce-o să îl ardă
La buzunar pe cel spurcat.