Alta dimineata, aceasi camera, acelasi ziar, aceasi cafea tare...ma intreb de ce face cafeaua tot timpul asa de tare, amara, fierbinte...oau! Cafeaua asta e exact ca si ea! Numai ca ea ma face sa uit de lumea asta, ma face sa traiesc in vise.
Uite-o cum apare, parca pluteste...oare unde isi ascunde aripile, nu apuc niciodata sa i le vad, sa i le mangai asa cum îi mangai trupul. A! Aripi, pai aripile pot sa le vad doar dupa ce mor, dupa ce trec in nefiinta...in cazul asta vreau sa mai stau pe aici, sa mai învat cate ceva. Heh, iar poarta boxerii mei. Huh, sunt aia curati... Cred k pe cei murdari o sa-i pun pe foc, mi-e greu sa-i spal iar masina asta afurisita are atatea butoane parca e panoul de comanda de la NASA. Mi-e lene sa ma schimb, imi plac pijamalele astea, sunt moi si stau pe mine cum sta prelata pe un băț...nu-s slab, imi place sa-mi admir muschii si sa-mi zic: he he fraierilor, voi nu va puteti vedea colegu' din cauza burtii iar eu sunt plin de fibra. Ce sa va fac, am crescut la tara, am mancat numai branza si legume iar miscarea imi curgea prin vene.
E cam bosumflata azi. Ma pune pe ganduri boticul ala al ei, cu buzele impreunate parca asteapta o scanteie sa le aprinda si sa sara la mine. Imi place asa de mult cand e suparata din nimicuri, imi arata ca eu o pot linisti cel mai repede, ca eu sunt primul la care ar veni de fiecare data cand e ceva ce o deranjeaza. Probabil iși aduce aminte de telenovela de aseara...cred ca a murit Jose Armando sau ceva de genul asta. Chestiile astea o afecteaza pe moment, uneori plange ca un copil din cauza Mariei care este fata Vasilicăi care la randul ei este sotia lu' Ãla Micu' ce respira greu... Zi "telenovela" si trage apa.
Oare s-o intreb d c e suparata? D fapt intrebarea e: pot sa nu o intreb de ce e suparata? Nu prea!
- Mamy, de ce esti bosumflata azi? Imi place sa-i zic "mamy", e alintul ei.
- Nu stiu, ma simt najpa azi, ma sufoca lumea asta...ai vazut stirile de dimineata? Alta fetita a fost...Animalul! Ar trebui schingiuit, sugrumat...astia nu merita mila...
Da...nu m-am gandit la asta...in curand o sa avem un copil si va trebui sa-l pazim de lumea asta...oare il voi invata sa iubeasca asa cum iubesc eu...oare va semana cu noi...sper sa nu semene la fire cu vreounul din tatii nostri ca mi-as lua lumea in cap si m-as duce la ospiciu sa-mi petrec sarbatorile acolo. Ah, am lasat-o fara sa-i raspund...gandeste, gandeste, gandeste...
- Stii k nu-mi plac stirile, nu stiu de ce te uiti la ele cand eu pot sa ti le zic fara sa clipesc, uite, azi s-a intamplat asa: un om a murit de mana fratelui sau, un elev si-a impuscat jumatate din colegi, vreo 5 masini capcana au explodat pe nu stiu unde...razboaie, arme, droguri, flori, placinte...toate sunt in aceasi oala, oala numita televiziune. Ce gasesti tu in toate astea? Apropo, ai citit cartea aia?
Liniste...deci e clar, iar s-a plictisit la introducere...
- Nu am citit-o, nu am avut cand, am avut de pregatit doctoratul ala...imi mananca zilele!
- Stiu mamy, stiu. Cine stie mai bine ca mine cat de mult se chinuie cu toate cartile alea pe langa ea...eu stau si sprijin tocul usii, o vad cum scrie, rasfoieste, isi plimba degetele prin par, ma simte, se intoarce si zambeste obosita. As vrea sa imi ceara un sarut, asa mi-e de dor de buzele ei...dar ea se intoarce la medicamentele ei, se joaca cu seringile si bisturiile, seara se pune langa mine si adoarme ca un prunc...imi aduce aminte de frate'miu cand il leganam pe picioare. Il puneam pe perna, se foia el cat se foia, isi ducea mainile alea micute la ochisori si se scarpina cateva secunde apoi casca de i se vedeau toti dintii ce-i avea pe atunci si...somn de voie frate, nu-l mai trezea nici camionul de gunoi ce zdronganea toate tomberoanele de ziceai ca e zona de demolari la parter.
A durat mult tacerea asta, oare ce face atat in bucatarie?
- Azi unde mergem, doar e duminica, trebuie sa iesim undeva...oare au inflorit trandafirii in gradina botanica?
Un râs imi umple sufletul.
- E februarie iubitule, mai dureaza pana o sa ne plimbam printre petale...mai dureaza...
Da, o sa dureze dar nu-mi pasa, am stat atata timp si am asteptat, am rabdat, am stat infometet dupa tine, dupa imbratisarea, buzele, sanii...totul m-a inebunit la tine, totul este asa de natural...parca ai fi prima femeie din lumea asta. Doar machiajul te da de gol...stai cate 30 de minute in baie numai sa iti dai cosmeticele jos de pe fata. Deabea atunci pot sa zic ca esti rupta din Rai. Nu-mi vine sa cred ca am o bucata din Rai langa mine! Ah, cat de mult te iubesc! Cred ca te-ai plictisit de cuvintele astea, te iubesc... Altfel cum sa-ti zic, de fapt eu nu vreau sa-ti zic ci sa-ti arat, sa poti zice oricand cu suta de procente in glas: Da, ma iubeste!
- Da mamy, e 13 februarie, zi cu ghinion.
- Si maine tot cu ghinion e?
- Maine e zi speciala, dar e luni, trebuie sa mergem la lucru. O sa fii in stare sa iesi undeva in oras?
- Dar hai sa iesim azi, sa sarbatorim putin ziua noastra, doar suntem indragostiti.
- Da, indragsotiti cum nu sunt altii, indragostiti cum nu vor fi altii. Te iubesc mamy!
- Si eu te iubesc!