Stau si privesc la o foaie goala. Ca de atitea ori, de altfel. Ori o foaie, ori un monitor.. mereu e la fel. Gol. Goala. Sa scriu o poezie? "Cuvinte goale ce din coada au sa sune"? La ce bun? Sa pun in ele inca un tablou, un simplu tablou? Sau sa transform inca o experienta de viata in ceva general, in care fiecare sa regaseasca o particica din sine? La ce bun? E atat de obositor... Da, fara sacrificii nu obtii nimic. Dar, exista sacrificii si sacrificii, poeti si "poeti, vise si iluzii.... si uneori chiar nu merita efortul. Speranta? Nu, n-am pierdut-o, nu o voi pierde niciodata, ma fascineaza prea mult ziua de maine ca sa renunt la ea. Probabil ca mi-am uitat speranta undeva, acasa, in vreo valiza, chiar langa inspiratie. Uneori devine prea ametitor vartejul... oamenilor.. povestilor.. atatea unicitati, desi toate au ceva in comun. Sa nu mai vorbesc despre intrebari, caci oricum la ele am renuntat demult. Uneori trebuie o pauza... sa iesi putin din furtuna, sa o privesti mai de departe. Risti sa fii prins in ea... si in mijlocul unei furtuni niciodata nu ai sa-ti gasesti pacea, nici interioara nici exterioara. Cred ca toti am vrea pace... o cautam, uneori fara sa stim ce cautam. Si nu vrem pacea oferita de moarte, aceea oricum nu e pace, e doar o iluzie. Vrem.. altceva. Dar nu stim ce... uneori avem impresia ca stim, dar e doar furtuna. Ne pacaleste, lasandu-ne sa intrezarim prin ceturile ei ceva, uneori imposibil de atins, alteori tangibil... dar degeaba. Nu asta vrem. Obtinem lucrul acela si... ne dam seama ca nu e ce ne-am dorit. Si apoi alegem o alta tinta, poate o atingem, poate cadem in drum spre ea, cu aripile frante. Si uneori ne trezim la capatul vietii, dupa un zbucium neincetat, cu o lada plina de "jucarii", care de fapt nu ne-au trebuit. Asa e si la tine? Care citesti acum? Daca nu... bucura-te. Chiar daca nu aveai motiv sa te bucuri, poate tocmai ti-am dat unul. Sau poate asa e si la tine dar nu vezi, esti in mijlocul furtunii. Atunci... poti face o pauza, sa privesti si in jur. Si sa incerci sa privesti bine, sa privesti furtuna, sa-i vezi si frumosul... caci orice furtuna, cat ar fi ea de naprasnica, are si ceva frumos, fascinant. Sau poate vezi unde esti si incotro te duci si nu-ti pasa. Atunci.. poate e bine, cine stie unde vei ajunge. Dar, atata timp si ori de cate ori te va chinui ceva, o intrebare, o situatie, adu-ti aminte ca esti om, ca inca mai esti om, daca mai poti suferi... poate o sa doara mai putin. Pana si eu, care ma laud ca nu sufar, tot om sunt... si tocmai am umplut o foaie goala cu vorbe goale.