ca pe niste balene esuate imi intind gandurile la soare pe plaja ta.
bate vantul si din pacate nu mai sta sa ploua, imi placea tot griul ala, nemiscat, era bine asa, fara miscari bruste, fara inserari spectaculoase si fara rasarituri evidente.
bate vantul si mie imi vine sa repet obsedant, ca-ntr-o litanie" bate vantul, bate vantul" , ma gandesc la toate trotuarele alea umede dimineata si la risipa de roz de pe langa borduri. orasul e inca departe de mine, sau eu departe de el, nu mai vreau sa ma gandesc. azi dimineata mi-am scos ceasul de la mana si busola si le-am spart cu o piatra, chiar aici, pe plaja asta.
maine am sa fac din nou focul la marginea marii, am sa fiu pregatita de data asta. sa nu-mi mai fie frig si teama de umbrele imense ale gandurilor mele insirate la uscat, la descompus, aici.