Sunt obosită! Am în mine voință cu carul( asemanator aceluia cu care vara țăranii noștri își duc roadele pământului acasă). Dar carul meu e unul metaforic și incărcatura lui ține de ambițiile mele de a parcurge viața. Am grijă să-l întrețin cum se cuvine , altminteri în caz de stricăciune cine ar avea de păgubit, nu eu ?
Dar sunt obosită, zorile mă găsesc cu greu de la un timp încoace, iar când mă află mă recunosc tarziu pentru că mersul meu săltat și-a domolit elanul. Si ca un sfat de la mine și de la zori: încetează femeie sa vorbești de oboseala! Poate te-au necăjit puțin imprudențele semenilor tăi și le-ai dat greșit o valoare nemeritată. Poate anii încep să te roadă în punctul tău de foc răbdarea și te abandonezi în solitudinea închipuirii " las' că merge și așa " !
Dar zorilor și tu femeie matură, sunt obosită, dați-mi voi puterea să mă înving !
...........................................................
M-am citit în rândurile mele și m-am căutat în emisferele creierului , m-am regăsit ca un personaj vechi și drag. De cele mai multe ori am plăcut în spectacolul vieții și mi-am înțeles menirea, m-am revizuit pe mine : am ambiție cu carul , locul meu e între oameni, eu am nevoie de ei plină de energie și cu toate cate sunt bune, rele mă transformă intr-un perpetuum mobile (realizabil și funcțional) .