Scriu.In sfârșit scriu. Am tot amânat momentul, am ezitat, mi-a fost frică...Imi ziceam "scriu maine, săptămâna viitoare...dar la urma urmei de ce să mai scriu? ce rost are?" Până când toate cuvintele, gândurile, ideile mi s-au adunat sufocant în gat, în ochi, în buze, în vârfurile degetelor...și au vrut să iasa.Le-am ținut prea mult închise, acum sunt sufocate, sugrumate, confuze, rătăcite...Nu mai știu nici de unde vin,nici cu ce scop, nici încotro merg. Dar mai e timp.Se vor obișnui iar cu lumina. Nu trebuie decât să le las libere.