Televizorul are, la obarsia sa, nu doar scopul de a “delecta”, ci si acela de a “lumina”. Sa explic sensurile intalnite aici: mai intai, este motivul pentru care acest mijloc de comunicare de o importanta vitala a fost construit, anume acela de a ajuta. Televizorul, vrand-nevrand, ajuta oamenii. Sunt persoane care, invalide, afla noutati vitale si esentiale (pentru firea lor, din pricina fiziologiei lor). Totodata, oamenii au ocazia de a fi martori in direct la evenimente pe care alta data nici nu indrazneau sa si le inchipuiasca (iata un exemplu : concertul de la Viena din 1 ianuarie a fiecarui an). Televizorul ofera informatii celor care nu au cum sa beneficieze de ele. Cum ar fi stiut, de pilda, romanii despre jurnalistii rapiti in Irak ? Ce s-ar fi facut familiile soldatilor americani plecati in misiuni pe alte continente, daca nu ar fi fost televizorul ?

Sa ne gandim, apoi, ca exista si o alta perspectiva. Televiziunea nu este doar o marfa. Ea este si o arta. O vocatie a omului de media care a fost daruit cu un dar minunat. Televiziunea este un mod de exprimare. A fost inventata pentru a ajuta, nu pentru a crea dependenta. Vinovati sunt cei care privesc. Vinovati sunt cei care nu se respecta si devin martori la cele mai teribile esecuri si deviatii a unui lucru ce nu mai poate fi stavilit, printr-un efect al bulgarelui de zapada> comunicarea. Nu toti vor sa comunice in mod explicit ceva. Unii fac televiziune sau apar ”pe sticla” doar pentru a obtine profit. Si oamenii care au firea aceasta sau la asta viseaza nu se pot dezlipi de astfel de materiale. Sa nu generalizam un fenomen care caracterizeaza indivizii din prisma personalitatii lor. Da, intr-adevar, societatea in care traim este una mercantila, cu simtul banului mai acut si mai violent decat in alte epoci, dar nu aceasta este trasatura care defineste lumea secolului XXI.

Psihologic vorbind, vinovati de acest fenomen sunt indivizii. Fiecare este responsabil pentrui activitatile sale. In acelasi timp, fiecare este liber sa faca ce vrea si sa spuna ce simte atata vreme cat nu iongradeste libertatea si integritatea celuilalt. Televizorul respecta acest lucru !!! Nu este obsedant prin natura sa electronica, nu este construit atat de « atragator » prin prisma drogului pe care multi i-l acorda mai mult sau mai putin cugetat, ci datorita unui progres tehnic normal, care face din aspectul exterior si din confortul pe care il ofera un lucru din ce in ce mai « aproape » de om. Dar televizorul sta la locul lui, in sufragerie, in bucatarie, fiecare privind ce vrea. Atat. Daca fiecare se uita la ce nu ii ajuta (repet, toate materialele, programele, sunt urmarea libertatii si a mersului progresist al lumii) asta e problema fiecaruia. Daca nimeni nu este constient de ce ii ajuta si ce nu, asta inseamna o degradare a societatii.

Fiecare a ajuns sa gandeasca pentru celalalt, dar si sa astepte ganduri pozitive. Asa s-a ajuns la fenomenul de acum. Televizorul gandeste pentru niste fiinte care nu mai au capacitatea sa-si poarte de grija, care nu inghit cum trebuie micul dejun daca nu este condimantat cu niste materiale sangeroase, care noapte nu poate adormi daca nu isi perverteste gandul si imaginatia in cel mai dizgratios cu putinta privind materiale pornografice. Marfa adica. Una care isi atinge scopul atunci cand omul se uita. Scopul pentru care s-au construit astfel de programe este pur commercial. A ramas sufletul pe planul al II-lea ? Asa se pare.

Vina nu apartine decat omului. Ce se face pentru om, trebuie sa fie inteles ca atare. Daca cineva nu intelege, atunci sa aiba curajul sa renunte. Am ajuns sa fim slabi (slabiti datorita viciilor, TV-ul ajungand un viciu impresionant) pentru ca am vrut. Pentru ca am vrut sa nu mai gandim si sa facem ceva pentru noi. Pentru binele nostru. Daca banul este scopul, atunci sa ne uitam si la senzationalele nimicuri de care avem parte fara incetare. Daca lumina este scopul, atunci sa o cautam. Tubul catodic functioneaza pe acest principiu, al generarii de lumina. Nu exista blocaj mai mare decat justificare pierderii acestei lumini. Ce privesti te caracterizeaza. Ce simti te face. Daca te respecti, vei respecta si televizorul. Dar porneste de la tine.