poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-21 | |
Les filles sont irréelles, elles se promènent comme des anges sur l’arc-en-ciel de nos rêves.
[ Frédéric Beigbeder ] - Extrait de ses Mémoires d'un jeune homme dérangé de la o vreme mi-l amintesc des pe xavier a studiat filosofia și artele frumoase la lyon sau acolo se îndrăgostise prima oară nu mai știu îl privesc din profil aduce cu un scriitor francez la modă cu degete lungi alură intelectuală îmi explică despre gender arhetipurile sexualității are buze umede dinți regulați de pește carnivor °iresponsabilitatea ta naivă matematic previzibilă îmi stârnește prostul obicei de-a te locui amelie° zâmbesc tac respir răsfoiesc egoistul romantic îmi spui că frédéric beigbeder e pierdere de vreme că basil se plictisește în acvariu la amiază mai ales într-o zi am să vărs cafeaua pe compendiile tale de psihanaliză sau voi scăpa dicționarul de artă modernă în acvariu accidental firește basil n-are nicio vină el n-o să observe îmi va spune că mă visează urcând scări cu tălpile goale neajutorată și mică glenn miller time by myself își prinde capul în palme trupul zvâcnește ca o coadă de șarpe umedă plesnește pereții de sticlă la noapte vom face dragoste xavier o să doarmă douăzecișipatru de ore cu dorințele adunate la gură diminețile toate au gust de așternuturi nude și tăceri uneori îmi ții genunchii strânși vena din tâmplă pulsează surd o apăs cu degetul mi-ar plăcea să rămân singură benny goodman big band și clarinet clasic e timpul să pleci xavier nu citim modiano astăzi s-a pornit ninsoarea n-a început încă anotimpul de împerechere părul meu s-a albăstrit din nou dimineața cobori scările eu tac și iau de la capăt visul meu cu grădina de portocali de la etaj privesc în jos la picioarele mele viața se plimbă pe marginea străzii pavate prost ca o femeie cu mâinile legate la spate o femeie cu palmele albe pline de răni în care nu se mai poate citi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate