Multe lucruri s-au mai schimbat in mine.
Tac si le observ cu trecerea, stau si le las sa curga, in schimbarea lor imuabil-permanenta / inutil-pertinenta
Pierduta in substanta lor subiectiv-evidenta
(le recunosc adevarul – da, lucrul acesta este, asa cum simt si eu ca trebuie sa fie).

E bine cand, din cand in cand, bunul-simt al lucrurilor ma trage inapoi,
si ma bate usurel pe umar, cu mare tandrete si dragoste de oameni in general.
De cand s-au schimbat,
le-am pierdut coordonatele carteziene (umbla vorba ca Descartes urmarea o musca pe tavan cand a inventat
coordonatele)
am pierdut si urma parfumului ramasa in fularul meu de cand ne-am sarutat ultima oara.

Dar, oricum ar fi, imi pare rau pana la urma
Ca o iubire terminata inainte de vreme nu ma mai face sa simt stele romantice de vitejie pe fruntea mea care nu se
apleaca, asa cum mi-era in obicei.