Îmi place poezia modernă,
fantastic de mult îmi place!
e ca o convorbire telefonică la mobil...
Alo?! Salut! ce faci?... Eu?
,,Îmi strâng gândurile pâlnie,
adunând asfințitul,
să curgă
ca o lacrimă,
nepătrunsă,
de arome de îngeri, etc.''
Dincolo?
,,În umbra sărutului tău mă ascund,
rotunjesc formele amprentelor secundarului atomic,
nespusă plăcere regăsesc...singurătate mușcă-mă! etc.''
Ce frumos!
Singur de-o parte și de alta a mobilului...de neatins!...
Apelați numărul corect și-l găsiți,
oriunde și oricând,
cu o bună dispoziție de a scoate poezie!...
Dacă nu merge așa, trimiteți S.M.S.-uri,
dar nu cu rimă, Doamne ferește,
viruzează sculele lor cu cameră video sau celulă foto!
Eu am rămas la telefonul meu cărămidă,
cu care pot să te lovesc, în loc să-ți compun...
Poate că sunt primitivul care, nu s-a dezvățat de a se apăra, aruncând cu pietre...
Vorbea un prieten la telefon cu o poetă...
...și cam mult asculta omul;
la un moment dat îl întreb:
Ce-ți tot zicea tipa!
El îmi răspunde:
- O poezie în vers alb...ceva frumos,
nu pot să ți-o spun că deja am și uitat-o!
Aha!!! mi-am zis,
așadar poeziile acestea nu se prea rețin,
precum cele cu rimă!
Să rimezi e greu!
Să gândești sub rimă e și mai greu!
Pentru aceasta ,trebuie să ai talent!...să te naști!
Pentru cealaltă...îți trebuie nivel de acces...de la 0 la...?
Apropo! nu-mi luați textul ca pe o poezie că nu e!...
E doar bătaia unui joc!