+
Totul a inceput intr-o sambata, Era intr-o sambata cu un soare frumos.de toamna….o toamna ce aduce aminte de povestile cu zane,spuse de mosul ce gasea in stupina sa povesti fermecate despre toate cate sunt ….Deodata au cazut frunze din copac..un potop de frunze…Nici o geana de vant care sa te faca sa crezi ca vantul a trecut razand sagalnic printre crengile batranului nuc…Pe cale au cazut frunze,s-au prins in par…s-au asternut inainte ca un bun venit…Frunzele toamnei…frunze ce aduc aminte ca totul este trecator.Totul este trecator…pana si lacrimile ce curgeau pe fata micului matur ce venea la reintilnirea cu copilaria sa.,sunt trecatoare.De la o vreme,micul matur plange prea lesne,nu si-a maturizat indeajuns taria moale din el.Este moale pentru ca totul priveste prin ochii de copil,totul este privit prin sufletul lui ce striga si cere .Atunci cand sufletul lui tipa ,cand cere si cauta… apar bobitele de roua din coltul ochilor.Boabe de roua ca si cele pe care candva la misca si le facea sa se scuture lenes din ierburile calcate in fuga, prin zorii diminetii .A venit totul ca o parere…ca un cant al lebedei ce –si cauta perechea,ca o liniste in care copilul de alta data si-a gasit copilaria ,o copilarie ce parte din ea isi gasea odihna la capatul unor tufe de liliac.Frunze pe cale…lacrimi pe obraji…ganduri ce au facut sa se auda povestea printului ….De unde a aparut ea?…A fost candva citita de undeva?…a fost candva povestita de mosulicul fermecat?…ce a fost?…cum a fost?..Ce mai conteaza!!!…A venit ca o parere ,ca o soapta spusa la gura sobei…ca o soapta spusa incet ca pentru un copil ce este pe cale a adormi, ca nu cumva prin soapta lina sa alunge ingerul ce canta cantecul de leagan pentru micul somnoros.A venit incet,incet ca un cant ce vine din stravechi,ca un geamat al copilariei lasate undeva departe,regasita la ceas de toamna in dosul unei tufe de liliac…..Nu era uitata lumea copilariei,dar ceva lipsea din ea..,lipsea prezenta celui ce a modelat din huma tarinei,sufletul unui ciufulit ….Unui ciufulit ce agasa cu intrebarile,unui ciufulit ce seca cu vorbele si gasea in orice intrebari, ce ar fi plictisit si stanca.Dragule mos,dragule mester ce ai plecat acasa nestiut de nimeni senin si curat asa cum ti-a fost viata…Mainile sufletului tau au stiut a mangaia cautarile unui trup firav si slabut,au stiut a cerne neghina si de a insira boabele cu grija pentru a incolti in poveste,povestea unui copilas ce purta nume de floare…Ce te mai bucurai de asta!…”Parca eu ti-am pus numele …Pe mine m-au intrebat cum sa te cheme!!!…”Radeai din toata inima pentru buza ce cadea tremuranda si cerea lacrima…”Nuuuuuuu!!!!…Mie mi l-a pus mama sa stii !!!”…Ce faceai decit sa strangi in brate bosunflatul!…si asa sa tina minte inca mirosul salopetei ce mirosea vesnic a ceara de albine..
Povestea printului,venita tiptil si usor,pritocita si lasata in voie sa plece…sa vina…sa fie ascultata…acum…si de cea care tu mosule singur ai spus “Viorel sufletul tau cauta,este ceva acolo care vei gasi asa cum uite vezi? albinele alea spun suratelor ca au gasit nectarul…asa ai sa te bucuri si tu pentru ca asa va fi…!!.” …………povestea incepe din nou…..citeste …citeste …asa cum am spus si astazi ,am sa traiesc in visele mele…voi visa ,nu conteaza ca voi visa la zane si lumi de basm…Lasa-mi visele,…!!!lasati-mi macar visele!!!!…, visand ne nastem si visand parasim visul lumii asteia…….
Privind in jur totul i se pare acasa, e doar el,stii bine…e printul ce mai ieri era copil..ce inca mai intra in casutele de turta dulce…, Privind inspre adancul camerei… are buzunarele grele pentru ca le simte pline de frunze, si scotandu-le una cate una… isi aminteste… de lumea cu zane de casutele din turta dulce, de drumul parcurs, de clipele de neuitat… pana la cel de fata ,la drumul pe care s-a oprit sa-si traga sufletul obosit si infrigurat .Incepe sa insire frunzele pe pereti si toata odaia se umple de frunzeLe priveste cu grija le ocroteste cu teama parca pentru a nu rani .Le priveste in tacere,ingandurat sau poate vesel,trist sau bucuros… unele sunt ude , altele cu raze de soare, altele cu lumina, altele cu intuneric… iar el… mereu pe cele ude le uda, pe cele cu soare le ride, pe cele intunecate le intuneca cu intunericul camerei, iar pe cele cu lumina… le tanjeste… si mereu, pe acestea, alaturi de inca cateva, aurite le poarta mereu in brate… si mereu le uda, le si ride, le si intuneca… visandu-le…Intuneric si visare..lumina si strigat….. iar de aici din lumea visului isi aduna pietre pentru castel… castelul sau…Uneori sta in fata geamului cu obrajii lipiti de acesta, atunci se poate vedea cum din ochi aluneca incet sau poate ca un fulger, doua sclipiri verzi, umede ce privesc in gol, afara… Pielea ii este zdrentuita de cari si acoperita de colb, dintii rupti si tociti, doar colti de la atatea pietre mancate… iar inauntrul sau se hranesc cartitele ce sapa cu labele lor ca lopatelele , ce din cand in cand … ii mai saruta trupul firav… Aici… aici sta mai mereu, in fata geamului dinspre curtea interioara cu obrajii lipiti de geam si ochii plini de visare, de trista visare…Visul unui vis ce se vrea trait?…sau poate visul unei realitati ce se vrea doar vis!! … Aici este si o usa, e o usa mare din sticla facuta in geam si…e mereu deschisa, dar nu o deschide nimeni.. Unii se apropie, privesc intamplator , pentru o clipa, sau din curiozitate si apoi pleaca, alti se opresc din drum, ezita putin dau din cap cu subanteles si apoi continua sa mearga… fara a privi in urma… Iar de fiecare data cand un suflet se opreste sa-l priveasca putin … cand un suflet zaboveste o clipa alaturi de el, din sufletul sau… i se materializeaza in buzunare frunze… pe care incepe sa le viseze… si trece vremea, incat dupa un timp realitatea ramane doar ca idee, ideea frunzei… a chipului, a sufletului de pe ea… ramane visul, mai galben, sau mai intunecat, mai ud… si uneori chiar verde, pentru o clipa caci … niciodata nu sunt verzi… ele sunt deja frunze uscate…frunze uscate de toamna,frunze uscate ale toamnei ce bantuie ca in poeziile lui Toparceanu sau ca in trairile lui Bacovia….Toamna ce se vrea primavara, vara ce se vrea iarna,zi ce se vrea noapte….negru ce se vrea alb.O lume a contradictiilor,lume a soaptelor rastite ,lume a latratului de cocosi si a mugetelor de iepe.Ce mai este real?…Ce mai este imaginar?…Frunzele au cazut pe cale…sunt verzi si uscate..ca lumea in care castelul inca mai cauta sa se inalte……
O poveste…..o poveste ce s-a vrut a fi ceva..o poveste poate citita undeva sau poate traita de cineva…sa o numesc biografie…sa o numesc autobiografie….sa o numesc poveste …sa o numesc aiureala…sa o numesc idee ..sa o numesc parere…Habar nu am.!!!…S-a vrut a fi ceva…Am indraznit a ti-o insira tie .Stiu…este ciudata..plina de contradictii mai mari sau mai mici…Sau nu este plina decat de o mare aiureala ca si mintea celui ce a scos-o…si a scris-o la ceas de noapte.Nici nu stiu exact acum ,ori am citit undeva toate astea?…a scos memoria asa ceva din adancul ei ,cea ce nu stiu de unde vine…Ca prea de departe vine parca…!!!….Ce se vrea a fi?…Nici nu stiu…Nu mai stiu nimic..Oare ce mai stiu?…Ciudata poveste.Poti spune pe sleau asta…dar eu am scris…asa cum am tot scris.O asa poveste citita de oricine poate spune pe buna dreptate ca autorul este un ticnit.O fi…Dar oricine asta, nu stie ca undeva …candva…un tinc ciufulit ce tragea de funie o vaca…privea in zare catre o casuta mica inconjurata de stupi,cu corcodusi si caisi in fata si doi meri in spate…privea spre zarea vietii sale….Dormi in pace mosule….!!!Nimeni nu poate sti si intelege sufletele celor ce dupa unii par sariti…Numai tu mosule ai stiut a spune.”.Viorel…visul tau,cautarea ta nu e aiurea precum spui…Ai sa vezi!” Da dragule nu e aiurea ,vad iata,,acum am spus din visele noastre …… ……….