Ca iarba suntem uneori
fire subțiri de-un verde transparent
în bătaia vântului
ca o frunză presată între file
amintirea unui zâmbet pe care cineva-l ține
pe un raft, între alte cărți
un alt nor, o altă formă pe cer
o altă stea cu un colț mai mic, unul mai mare
lângă mâna cuiva iți observi degetele
aproape de ochii tăi mijește întotdeauna o altă umbră
un alt mâine...
bătaia inimii tale se-oprește
doar un alt fir de iarbă
o altă amintire a cuiva
o dragoste moartă