Într-un vârtej,iureș al evenimentelor cruciale te miști
dupa celălalt,după ceilalți si puține sunt clipele de luci-
ditate în care crezi că ar fi util să intervii decisiv. În
intervenție se cunoaște personalitatea ta:agerimea fizică și
psihică pusă în supraacțiune pentru îndepartarea ori împie-
dicarea dezastrului,a catastrofei.Totuși cele mai mari dis-
trugeri nu ni le provoacă natura sau Dumnezeu prin natură ci
omul sieși își provoacă răul,iar răul vine de la sine și
pleacă către celălalt.
Oricâte epurări etnice,culturale,religioase si, nu în
ultimul rând,rasiale se vor fi făcut și vor avea loc mai departe tot nu va dispărea monstruozitatea răului.
Dumnezeu ne avertizează de existența Sa și a răului,dar
suntem îndemnați cu toții să facem binele.Bine ar fi ca bine
să ne facem nouă bine și bine să facem și celorlalți.De acest fapt nu trebuie să ne îndoim niciodată.Căci văzut-am
cu toții că cine"scapă de biserici" nu scapă de gloanțe.Dar nu asta e discuția pentru că după unii asta nu ar fi trebuit să se întâmple,după alții ar fi trebuit.Și noi am fost prea tineri și poate noi nu am fost prea îngăduitori.
Și noi ne-am dorit libertatea și noi ne-am dorit sfințenia.
Libertatea a venit cu bagajele de prisos și a venit si
sfințenia.Eu mi-am câștigat libertatea într-un anume fel și nu am profitat de ea.Este bine să nu profiți.Să fii liber
secundele alea de fericire și să te bucuri imens.Să te
închini sub cerul liber_să guști cer,nori,soare si verdeața care te-nconjoară.
Asta e sfințenie.Curată sfințenie.Ca ceara lumânărilor care curăță din greul dus de înnaintași și-i răscumpără din
ghearele păcatului păcatelor.
Responsabilitatea se va dovedi peste 50,100 de ani.Vom fi
pământ.Sau poate duhuri.