Nimeni nu te intreaba ce vrei, ce cauti, incotro te indrepti.
Degetele lor febrile iti cauta fluierul piciorului,
Floare,
Amintindu-si cu tandrete de bocancii lasati in spate acum un veac si o secunda
Cand au statut in genunchi in fata ta.
Mangaietoare
Se lasa mainile lor sa-ti alunce sub genunchi,
Cautand febril articulatiile slabe ale clasicismului,
Gadilandu-te pana iti vei injura toti mentorii,
Infigand anestezice in nervii memoriei tale,
Nervii distantei, nervii eticii, nervii frumosului,
Pana vei imbratisa cu sete contemporaneitatea
si numai pe ea,
Sufocand-o cu arderi care s-o oblige sa te infasoare,
In timpul in care, cu tot cu vesnicia ta,
O urasti pentru ca te lipseste de orice trecut,
De farmecul oricarui inceput,
Punandu-te sa te apleci, sa-ti lipeasca in frunte alta
poveste in care, iata, iubirea este bastardul de prost-gust al pictorului
asternator de ceruri in trompe-l’oeil pe tavan,
iar Marie-Juana, vecina,
legitima muza.