Ca în fiecare an, în luna noiembrie, la Mânăstirea Bistrița este hram pe data de 20 noiembrie este ziua Sfântului Grigore Decapolitul cel care își duce veacul întru Domnul și se află la această mănăstire.
Nu puteam lipsi având în vedere că nu de puține ori m-am oprit la sfintele moaște și, m-am rugat.
Mi-am luat copiii și m-am îndreptat spre sfântul lăcaș, dar ceva mai târziu, deoarece știam că este aglomerat și o temperatură de 2-3 grade.
Așa cum mă așteptam mulțimea de oameni mai plecase și, aveam să stau la o coadă mai mică pentru a-l atinge pe sfânt, împreună cu cei doi copii.
Se făcuse destul de târziu, așa că foamea pusese stăpânire pe noi, iar mirosul de sarmale și chiftele, ce venea de la bucătăria mânăstirii ne îmbiau să mergem acolo. Zis și făcut. Fără a ne sfii (așa cum făceau unii ce luau mâncarea și se ascundeau pentru a nu fi văzuți că mănâncă), mi-am luat puștii și am primit mâncarea caldă, destul de gustoasă de la pelerinii ce ajutau la bucătărie.
Bucuria copiilor mei era imensă. Era cea mai bună mâncare, după părerea lor, iar asta o puteai observa din gesturile lor. Cu năsucurile înghețate, cu mâinile sloi, mâncau din bucate așa cum nu o mai făcuseră. Doamnele ce ne-au servit au văzut că micuții se certau pe o ultimă chifteluță și i-au mai rugat, spre bucuria lor, cu încă o porție.
Am aflat că erau din Timișoara și erau în pelerinaj la această mânăstire. Încă o dovadă că bunătatea unui om nu constă numai în faptul că e darnic și credincios, dar și că este din ce în ce mai aproape de Dumnezeu.