La ce-mi ajuta sa ma las de fumat?
La ce-mi ajuta sa ma las de baut?
Pentru cine pentru ce?
Pentru mine?
Motivatia nu poate fi pentru tine insuti; e-o minciuna fara rost, un vrut, un crunt aberant exercitiu de vointa, cat sa-ti dai seama ca nu ai pentru cine, pentru ce.
Sunt singur, si ma asteapta o si mai mare singuratate. Voi pleca din lumea ce-am trait-o, intr-o alta, lipsita de tot ce mi-am dorit. Familie si dragostea acesteia.
E drept ca izolarea si mizeria acesteia am invocat-o de mult, inclusiv divortul, s-au adeverit; am un talent morbid de-a-mi distruge viitorul. Asta pentru ca sunt un pic sincer.
Sunt construit pentru a fi putin, pentru a lasa pareri scurte, ca un accident despre care se va vorbi putin; pareri de rau ce se vor uita repede; caci viata n-are timp de polemici pline de concluzii afectate.
Realizez ca plec unde nici eu nu stiu; acolo unde nu ma mai asteapta nimic; decat o viata sordida plina de existenta abia tarata, sau nu; dar mai ales lipsita de dorul cuiva, de statutul unui om ce poate avea grija unui macar alt om.
Si ca sa fiu sincer, pot postula ca intre noi a fost ceea ce n-a fost cand a trebuit. Nu m-ai vazut cand ar fi trebuit, iar eu am insistat cand deja dara a ceea ce a fost, era deceptia dusa la paroxism a amandurora.
Pedepsiti fara de vina in mari iubiri prabusite lamentabil, ne-am gasit in ceasuri faste pentru desavarsirea unui act asteptat de familie, ca fiind incununarea fecioriei tale de mult apusa, dar iata consfintita prin mariaj.
Eu, obsedat de ceea ce candva mi-am dorit, mi-am spus ca e momentul.
Te-am iubit cum nici nu-ti pot demonstra; am gresit un pic timpul; tu doar citeai tampeniile pe care le scriam. Magulitor, dar total insuficient.
De m-ai iubit precum afirmi dupa aceea, ma simt intrus nemernic, lipsit de sentimente, caci timpul lipsa, fara de noi doi, a fost lung si plin de alte iubiri.
Am crezut bezmetic ceea ce ar fi putut fi, pe esafodul unui trecut plin de lacrimi; m-am inselat cum nu credeam a fi in stare.
Putea fi ce n-a mai fost, dar trecutul m-a doborat, si-am suferit dupa ceea ce oricum nu mai am. Familia, parintii, mi-au cotropit si innebunit fiinta.
Indiferent de situatie, esti si vei ramane fiinta suprema. Cu tine voi muri in gand!
Imi pare rau pentru tot ce n-am putut sa-ti ofer, pentru tot timpul. Poate risipit in van alaturi de mine!