Am atâtea întrebări să-ți pun,
Dar n-ai să vii nicicând.
Eu știu, dar nesfârșitul drum
Spre care mă îndrept plângând
Se va sfârși, oricum.
Mă mint mereu, mă mint sperând
Că se va umple cupa așteptării
Și voi putea privi oftând,
Dar surâzând, la clipa disperării.

Atunci, poate vei întreba
Din simplă curiozitate:
“- Hei! Îți mai bate inima,
Ori toate sunt deșarte?”
Mă vei privi triumfător
Cum faceți voi, bărbații:
“- Nu ți-am spus eu că-i trecător
La tine, ca la alții?”

Și-am să-ți răspund:
“- Nu! Dragul meu!
Nu caut să ascund
Că trecătoare sunt doar eu
Și doar eu mă cufund
În groapa sufletului plin
De-atâta dor și drag,
Iar dragostea și azi o țin
Și te aștept în prag.”