poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1652 .



mitternachtspremiere
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emir ]

2005-11-17  |     | 




fiică-mea mă sună din cinci în cinci minute...
același dialog... tataaaa... da tata ce e ... să nu uiți
la unșpe jumate trebuie să luăm biletele de la casă
sunt rezervate pe numele tău avem și un cod...da tata
stai liniștită nu uit pa... pa
astăzi e premieră la miezul nopții mitternachtspremiere
am promis că merg deși nu am nici
un chef să văd inepțiile născocite de dama aceea frustrată
telefonul...tataaaa... da tata... mai ai cinci minute..cuuuum cinci minuteeee ... hai că fug.... de la atelier pană acasă mai
am alte cinci minute de alergat și eu sunt încă în haine de lucru
am vopsele pe mâini pe pantaloni pe tricou
miros îngrozitor a ulei de in și terebentină...ei și...
îmi arunc pe umeri o vestă și alerg...
ioana mă așteaptă in fața porții are o șapcă ștrengărească o jachetă cu multe buzunare și blugi foarte moderni...e cool... sărim în mașină și gonim spre cinematograf... o urmăresc cu coada ochiului
are emoții așteaptă filmul de aproape doi ani... a văzut primele trei episoade știe tot dialogul pe de rost titlurile romanelor scrise până acum de englezoaica
aceea pe care o urăsc din ce în ce mai mult și știe o
grămadă de amănunte despre fiecare actor...
atâta entuziasm... la o copilă
ajungem... parcare modernă în subteran urcăm cu liftul în cinematograf lume multă neobișnuit de multă
pentru un film la miezul nopții miros de popcorn
clădire nouă curată elegantă bun gust oameni
curați eleganți ...am sentimentul că mă aflu
în foaierul unui teatru și nicidecum într-un cinematograf
ajungem repede la casă... da vă rog... o las pe ea să ceară biletele... avem două bilete rezervate pe numele...avem și codul dacă vreți... numele ajunge ...
în timp ce caută în computer o întreabă pe ioana...
câți ani ai păpușă... opt ...ne pare rău ...filmul e de la doișpe ani...nu ați știut ?...nu...da vă rooog...și se uită la cei din spatele nostru...ioana e șocată
mie îmi vine să iau monitorul ăla ultramodern
și să dau cu el de capul casieriței ...ioana observă
și mă trage de pantalon...doamnă stați așa ...fetița mea așteaptă filmul ăsta de luni de zile nu-mi puteți face una ca asta... e mare uitați poate avea și doișpe ani chiar treișpe...se uită în ochii ioanei...nu știu ce vede dar zice...
bine vă dau dar oricum nu vă lasă în sală așa că plătiți degeaba...nu-i nimic primesc acest risc..luăm biletele
abia acum încep să respir...ioana se uită la mine cu teamă
vinovată...știai că e de la doișpe ani o întreb...da...
și de ce nu mi-ai spus...păi am mai intrat și altădată ...aveam șase și ai spus că am zece ani și a funcționat...
ok să vedem cum intrăm în sală...deci ai doișpe ani
și ești în clasa a șasea...ești născută în anul...ce an dacă ești cu patru ani mai mare...1993 luna și ziua rămân aceleași...da îi zic... ne așezăm la o masă bem cola și facem repetiție în...în cazul că o să mai fie întrebată...plasatorul...un tânăr simpatic
student pesemne...ne rupe biletele și ne face semn să intrăm... vizionare plăcută...noi mimăm firescul și intrăm ne găsim locurile (foarte bune) fotolii largi comode...în obscuritatea sălii ioana mă îmbrățisează ...tata ești cel mai cool...știu... zic
un cameraman și o domnișoară frumoasă se plimbă printre spectatori și iau interviuri... sunt mulți copii în sală...ioana însă e cea mai mică...vrei să spui și tu ceva ...o întreb...tu știi totul despre harry potter...o chem pe tipă aici ok? ...nu...
fii serios... nu mă interesează...dar e păcat...lumea trebuie să știe ce copil fantastic ești...să vadă câte știi tu și mai ales că poți să spui tot textul așa dintr-o suflare...nimeni nu poate ca tine...și ești așa de frumoaaasăăăă...știi ce ...stai jos și taci...bineee...păcat să știi...nu-i păcat deloc...și nu mă mai enerva...
cameramanul și reportera dispar pentru câteva minute...apoi revin ...mai apare un moderator pe care ioana îl cunoaște de la emisiunile pentru copii...începe un mic concurs...andreas...așa îmi spune ioana că îl cheamă ...pune întrebări legate de filmele precedente...cine știe răspunsul primește un premiu...în spatele lui...o domnișoară superbă ...împarte trofeele
ioana știe toate răspunsurile...înainte să audă întrebările până la capăt...mi le spune mie...dar nu ridică mâna... fac semn cu degetul spre creștetul ioanei...ea nu știe...andreas vine direct la ea și o întreabă ceva...
ea știe tot...orice detaliu ...un cuvânt să audă și știe din ce scenă e cine îl spune...în germană engleză și evident română...ce mai ...e genială...cameramanul andreas reflectorul ...ioana știe răspunsul ...hai spune îi zic....ăăăăăăăăăăăăăăăă... îi tremură bărbia...se întoarce la mine și zice...pe românește...nu mai am cuvinte...spune ...tu știi tot...reflectorul se mută pe mine...apoi pe ioana... eu râd...ea în continuare...ăăăăăăăăăăăăă... și face cu degetul în aer niște semne ca și cum ar scrie...andreas râde...cameramanul la fel ...ce răbdare au...ce drăguți ...în sfârșit ioana scoate un icnet...era răspunsul așteptat...bravoooooo....râd toți... și cei de pe scaunele învecinate...primește o căciulă neagră din lână pe care scrie
brodat cu aur hogwarts pe o parte si harry potter pe cealaltă...e în culmea fericirii...în câteva clipe apare reportera aceea frumoasă cameramanul pesemne că îi spusese de ioana...iar reflector microfon întrebări... toată sala e cu ochii pe ea...o văd pe blondă de aproape...se sprijină cu cotul pe genunchiul meu în timp ce o întreabă pe ioana ...e superbă...hmmm și ce parfum...cum te cheamă....ăăăăăăăăăăioana! ok și câți ani ai...ăăăăăooooo....și se uită la mine....îi fac semn ...opt!...spune ea hotărâtă...
blonda superbă râde cu poftă...așa...ați trișat...da... mâine ai școală ... mă trezesc fără probleme... reportera e destul de încurcată...nu prea știe ce să întrebe...ioana zâmbește fermecător dincolo de emoțiile care o copleșesc...eu îi dau coate...spune tot ...gestul meu e vizibil...reportera se uită la mine râde ...râd eu ...cameramanul și andreas dialogul nu mai are importanță...tot ce contează este zâmbetul de pe chipul angelic al ioanei...apoi o întrebare banală...un răspuns la fel de banal...pleacă...începe filmul...în afară de efectele vizuale care sunt într-adevăr bune...filmul nu rezistă deloc...scenariul catastrofal...se vede treaba că scriitoarea face umplutură scoate cuvinte anapoda fără să reușească să le închege în ceva cât de cât coerent ...demult nu mai are nimic de spus...nici nu știu dacă a avut vreodată...la premiera mondială de la londra nu a fost prezentă...probabil a realizat în sfârșit ce penibilă a devenit toată tărășenia...scene de groază...ți-e frică ..o întreb...e animație pe computer...și mai taci odată...ioana are răspunsuri la toate...
la ieșire o întreb cum a fost...mai slab decât celelalte...îmi spune...nu-i adevărat a fost foarte frumos...mi-a plăcut...nu vreau să creadă că am venit numai pentru plăcerea ei...scena aceea cu...a fost grozavă...hai termină...harry e simpatic zic...dar prost actor...n-o să facă carieră...știu...zice...ron în schimb e bun trebuie să recunoști... spune...roșcatul...zic...da...aha... el e cel mai bun...și hermine nu joacă rău...zic....rău?!...zice... e fantastică e cea mai bună...apare din nou reportera cameramanul și năvălesc pe ioana...o las singură cu ei...poate prezența mea o stingherește...o privesc printre oameni...vorbesc...nu aud
ce spun...după două trei minute...vine la mine...ei cum a fost ?...hai acasă....ascensor garaj mașină...la trei noaptea orașul e pustiu...în câteva minute suntem acasă...o las pe ioana și fug la atelier să-mi termin tabloul...la șase m-am întins și am dormit două ore apoi am plecat la un șantier...m-am întors seara...ne sună nașa ioanei și ne spune că a văzut-o la televizor și că a fost superbă că a vorbit cel mai frumos...daaa daaa...eu mă cam îndoiesc...după câte îmi amintesc nu prea avea cuvinte aseară...dar cine știe poate atunci când am lăsat-o singură...știu însă că nu vreau să văd ce s-a dat pe post vreau să rămân cu imaginea ioanei care râzând desena cu degetul în aer răspunsul la întrebarea aceea atât de simplă...atât de simplă pentru ea ...

PS...și înainte să adorm de-a dreptul în picioare...îl văd pe frățiorul ei cum încerca să se încalțe ca să nu zic că își băga piciorul în căciula aceea atât de frumoasă pe care era brodat cu fir de aur numele de acum devenit legendă...harry potter...am adormit pe sofa... îmbrăcat... și am început să visez...se făcea că sunt cameramanul...și....

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!