trec coase în zbor
oamenii se zgâiesc cu remușcarea pierderii lui Icar
frunzele cad secure peste gât de iluzii
ne sufocă numărul pe care-l purtăm la ciorap
e undeva între doi și șase miliarde
vrem să scoatem capul, să vedem peste margini,
dar nu putem privi în jos
avem ceva în gât, un soi de paralizie adamiană.
mașinile curg ca lava văzută la plasmă,
mai că, în joacă, ne poate fi frică
în piață un măr costă două senzații,
o străpezire a dinților și mărunțiș de pași adăugați
ne rostogolim fără să analizăm cucuiele
pielea troznește de înghesuirea citatelor latinești
se-ntinde ca pe tobă, suntem auziți ura suntem cineva.

trec coase în zbor
și noi ne dăm coate că suntem sensibili și lăcrimăm
la plecarea cocorilor.