Știu un copac
o coroană bogată de frunze
galben intens
solar,
de aur.
Nu este înalt,
postura lui mândră
între brazii din apropiere
îl personalizează cu putere.
Știe
că va "muri",
rămâne însă-n picioare
mândru,
demn
așteptând finalul de toamnă
fară teamă
de îngheț
și sfârșitul de iarnă.
Îl măsor cu privirea
zâmbesc,
vreau să fiu ca tine,
îi șoptesc
să ne trezim din noaptea
care moare alb și încet.