Cineva, azi dimineață, mi-a spus că am o frunză în păr.. Plângeau plopii cu galbene frunze, sau poate doar se dezbrăcau de toamnă așteptând iarna intru purificare... și m-au însemnat în trecerea mea păcătoasă... Trec în fiecare zi pe lângă o biserică cuminte, nu împopoțonată, nu uriașă.. de multă vreme nu mai cred că Dumnezeu locuiește în biserică, știu că Dumnezeu locuiește în toate cele ce sunt și chiar și în cele ce nu sunt (vizibile, pipăibile)... Bisericile, pentru mine, sunt niște ferestre prin care mă poate vedea Dumnezeu... Eu nu-l văd, dar El mă vede si nu mă închim creștinește, îmi zic numai de fiecare dată că sunt păcătoasa cu păcate știute și neștiute, și atât.. Pe acolo prin ferestrele alea mă văd și bunicii, mai cu seamă bunica despre care cred cu tărie că a ajuns pe lângă Dumnezeu, și-i spun bunicii în gând "Maie, pune si tu o vorbă bună pe acolo pe sus, mă străduiesc eu să merg drept prin viața asta, da... n-am stofă de sfântă.. " Și cădeau frunzele de parcă venise iarna ninsorii galbene... Nu, Dumnezeu nu poate plânge pentru oaia ce sunt... bunica plângea astfel..semn că o să încerce ea să-l înduplece pe Dumnezeu...

Aseară, pe TV Cultural l-am văzut pe Octavian Paler... îmi place omul acesta de-o modestie bolnavă, și mai ales îmi plăcea să-l aud că nu suportă modestia, că nu-i place nici trufia, dar că și-ar fi dorit să fie un om de lume în lume.. Ce să cauți în lume dacă simți că modestia ta elegantă nu suportă trufia prostiei... Mai intr-o zi mă certau unii și unele că fac diferență între inteligență și desteptăciune, scriind - greșit - spuneau ei, de o inteligență deșteaptă... Spunea O. Paler aseară că Brâncuși îi adora pe inteligenți și-i detesta pe deștepți...
DA, plâng plopii cu frunze galbene... și iar îl iubesc pe Octavia Paler, despre care scriam cândva că seamănă cu poetul Ovidiu, că e un autoexilat în lume... și marea lui nerealizare aceasta ar fi fost: și-ar fi dorit să fie în lume, să poată spune bancuri, să fie acolo între oameni...
Și asta i-a ieșit, chiar dacă spune că nu... între oamenii care l-au citit și l-au și înțeles a stârnit zâmbet de mângâiere de suflet.. sinceritatea e modestă și în cazul domnului Paler este inteligent de deșteaptă...

Și gată, îmi trag frunze peste pleoape, să simt cu sufletul galbenul toamnei ce se pregătește de iarnă...