Ard macii în lan
Și amintirea doare.
Sunt tristă de-un an
Afară e soare
Doar în mine-i beznă
Și noapte neagră
N-am cui să-i spun
Nu-i cine să-nțeleagă
Un dor nebun
Nebun de legat
Omule drag
De ce-ai plecat?
E primăvară iar
Și-i iarnă în suflet
Am primit verde-n dar
Dar eu stau și cuget
De ce verdele-i verde
Când totul e trist
De ce nu se vede
Lumina din vis?
Mă-ntorc iar spre tine
Te caut mereu
Și dorul din mine
Devine mai greu.
Am crezut lumea bună
Dar acum,
Nu mai știu
Ce trăire nebună
Mă atrage-n pustiu?
Pustiul din mine
Se mărește mereu
Mi-e dor de tine
Nu mai sunt eu
Þi-am pierdut urma
Nu vreau nimic
Totul mi-e totuna
Mă mint, mă dezic
Mă doare dorul
Și visul și trăirea
Dulce e amorul
Amară amăgirea.