poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-22 | |
….. Da, urat de adevarat ca am scris; si gandesc ca daca as elimina toate tatele si cururile feminine din lume, as ramane fara nimic in grosiera mea gandire. Fericirea si-a ei dezmintire in timp, penduleaza intre cateva organe, oarecum diferite de cele ce le port cu atata luare aminte. Femeia, acest vis, mereu purtat peste granite inimaginabile, marginite si ele de altele deja pasteurizate, de gandirea mea prezervata, mi-a ghimpat dorinta, pana cand mi-am umplut viitorul cu nesatul trecutului meu razbunat.
Daca o vorba, si-asa prost inteleasa, din orgoliu, de care nu duc lipsa, duce la sfaramarea unui act volitiv de recunoastere animalica intre doi oameni, atunci arsii pe rug au avut parte de schimbarea legilor firesti ale naturii. In putinul ce suntem ne arde de si mai putinul reactiilor noastre neurologice, fundamentate pe altele, de mici invatate, numite principii. Gravitatea, este totala nefericire a omului ce s-a lovit de atatea, incat ajunge sa stipuleze, dupa cum il mai duce mintea sa dusa, in timpul ce-l poarta. …Lesne-i de-nteles, ca-mi pare rau, ca nu pot ucide ceea ce m-a indurerat intr-atata, de nu-mi pot vedea fiinta pocita, de dragul de-a mai putea privi la ceea ce altadata erati; si nu speram la mai mult; era suficient cat sa intregesc furnicarul fara intrebari, ce si-acum mi se par absurde. Firimituri de idei ce sunt dizolvate in stomacul parerilor voastre trecute prin ciurul vietii flagrant eludata. Cat despre greutatea vorbelor mele, ori masa acestora, deci rapotate la volum, imi asum nesimtirea trairilor mele, pe cat de adevarate, pe-atat de neproductive. Daca faceam din prietenie un sport de performanta, aveam mai multi decat mi-ar fi permis memoria, in a-i tine minte, ori destui cat sa ma arunce in groapa rapid. …Si nu-i jignire mai mare ca ignoranta privita ca utilitate, in mersul lumii, in asezarea omului la vatra, paradoxal din lipsa de comunicare; din dorinta caineasca de a avea un cotet sub tutela unei maini exterioare. Oranduiala milenara, noua, ce-a pus capat cautarii. Iti poate fi dor de cineva pe care-l ai pe viata?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate