poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-19 | |
cu tricoul lipit de piept alerg ploaia e un țambal izbit de epiderma bună
sunt o sferă în continuă topire-rotire de sub adidași răsar zâmbete de-asfalt le strivesc brațele paralele pumnii strânși respir-inspirul curge sternul drept în biserică genunchii seduc aerul cred că pe umeri mi-a înflorit o mantie cu ciucuri de tristeți la căști mi se-aude at first I was afraid I was petrified kept thinking I could never live without you by my side zornăie în buzunar cheile zorilor în contact permanent cu o monedă alege alergi sau te oprești cap sau pajură inimă sau brumă did you think I`d crumble? uneori mă uit la ceas văd acolo o glumă cum că suntem în toamnă șaptemiitreisutecincisprezece secunde au trecut de la ultima naștere diferența e că atunci alergai tu dinspre mine înspre naiba știe ce aș putea să mă termin ca o pastă de dinți scuipându-mi ascunsul din trup cu poftă asociind durerea cu banalul fiecărei dimineți în care alerg sângele în caleașca sinelui neterminat I should have changed my fuckin lock și ar mai fi trebuit să las șireturile podului desfăcute să se împiedice în propriile lui maluri posacul as long as as I know how to love I know I'll stay alive cum să-mi iubesc lătratul de sub tălpi și interfonul de la scara vecină când asta nu e viața mea? de regulă eu și drumul nu avem prea multe să ne spunem pământul se rotește prin spațiu mușchii-mi încordează lumina plici miros toată a saliva ta mă amușinează păcatul clinchet căprui de gene linia de sosire este mereu într-o scară de bloc în care ne-am săruta pe furiș dar eu ajung singură la ea încurc etajele și mă prăbușesc în fața ușii vecinului ca un ogar obosit de alergatul propriei cozi I used to cry o să mă prind până la urmă de fundul tigăii o să mă prind că nu voi întrece niciodată trenul în care te afli ca să ajung înaintea ta în tine o să știu până la urmă unde vreau să mă opresc i will survive paștele mă-sii de viață tânără și indiferentă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate