cu tricoul lipit de piept alerg ploaia e un țambal izbit de epiderma bună
sunt o sferă în continuă topire-rotire de sub adidași răsar zâmbete de-asfalt
le strivesc brațele paralele pumnii strânși respir-inspirul curge
sternul drept în biserică genunchii seduc aerul

cred că pe umeri mi-a înflorit o mantie cu ciucuri de tristeți
la căști mi se-aude
at first I was afraid I was petrified kept thinking I could never live
without you by my side
zornăie în buzunar cheile zorilor în contact permanent cu o monedă
alege
alergi sau te oprești cap sau pajură inimă sau brumă
did you think I`d crumble?

uneori mă uit la ceas văd acolo o glumă cum că suntem în toamnă
șaptemiitreisutecincisprezece secunde au trecut de la ultima naștere
diferența e că atunci alergai tu dinspre mine înspre naiba știe ce

aș putea să mă termin ca o pastă de dinți scuipându-mi ascunsul
din trup cu poftă asociind durerea cu banalul fiecărei dimineți în care
alerg sângele în caleașca sinelui neterminat
I should have changed my fuckin lock
și ar mai fi trebuit să las șireturile podului desfăcute
să se împiedice în propriile lui maluri posacul
as long as as I know how to love I know I'll stay alive
cum să-mi iubesc lătratul de sub tălpi și interfonul de la scara vecină
când asta nu e viața mea?

de regulă eu și drumul nu avem prea multe să ne spunem
pământul se rotește prin spațiu mușchii-mi încordează lumina plici
miros toată a saliva ta mă amușinează păcatul clinchet căprui de gene

linia de sosire este mereu într-o scară de bloc în care
ne-am săruta pe furiș dar eu ajung singură la ea
încurc etajele și mă prăbușesc în fața ușii vecinului
ca un ogar obosit de alergatul propriei cozi
I used to cry

o să mă prind până la urmă de fundul tigăii o să mă prind că
nu voi întrece niciodată trenul în care te afli
ca să ajung înaintea ta în tine

o să știu până la urmă unde vreau să mă opresc

i will survive
paștele mă-sii de viață tânără și indiferentă