poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Calciu È™i ciocolată
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-17 | |
Domnule președinte, mama mea a murit
Cu o expresie de mirare pe față Într-o țară pe care nu vreau s-o numesc Într-un oraș pe care aș vrea să-l uit Acolo unde bătrânii nu valorează nici cât un ziar citit. Domnule președinte, mama mea a murit Eu am omorât-o Pentru că n-am luat-o atunci când era sănătoasă Să fugim departe Departe de țara unde te omoară medicii Departe de țara unde sistemul te condamnă la moarte Eu am omorât-o Prin nepăsare, prin disperare, prin inconștiența că Spitalul de Urgență te poate salva și nu ucide Domnule Președinte a avut trei escare pe spate Știți ce este o escară, domnule Președinte ? Un fel de gaură mare în carne prin care poți băga mâna într-un om Supurând mereu Rezistând mereu, suportând în sinea ei durerea, nespunînd nimic Neplîngîndu-se, nevăitîndu-se și iată că acum n-o mai am lângă mine Și iată că acum e acolo sus ,lângă El pentru că a fost cea mai bună dintre mame Și iată că acum ați mai scăpat de un bătrân, "și așa sunt prea mulți care votează cu..." a spus un domn inteligent din Timișoara Iar dacă îmi veți spune că "Domnul a luat-o", atunci Domnule Președinte vă voi urî Pentru că nu Dumnezeu a luat-o, ci noi, oamenii am omorît-o, Noi cu statisticile noastre care trebuie să dea bine Și pentru care dăm oamenii afară din spital Noi cu indolența noastră, "E bătrână,dementă și putredă și n-o mai duce mult", spus tare Domnule Președinte, mama nu era dementă,mama a murit perfect lucidă Și disperată că nimeni nu aude cum strigă Strigătul ei mut, pe fața umbrită de zâmbet Strigătul ei mut, strigătul nostru mut, Domnule Președinte, Robi toată viața, casă, serviciu,ne jertfim pentru alții Și murim absurd atunci când încă mai suntem aici Și ne topim încet, văzând cum încă mai suntem și lumea dispare ca la sfârșit de spectacol Aplauze timide și-apoi nu mai e nimeni în sală Și lumina se stinge. Întâi o floare, apoi un parc, un bătrân ce contează ? Mama a fost cea mai frumoasă femeie din lume, Domnule Președinte Mama a fost cea mai bună femeie din lume, Domnule Președinte Și ar trebui să dați ordin să mă împuște pe mine, pentru că n-am știut să o îngrijesc cum trebuie Pentru că m-am dus la servici când ea zăcea ca un deținut la Auschwitz în salonul 5 Pentru că n-am murit de gât cu doctorul care mi-a pus-o în brațe "luați-o acasă că e bătrână și nu mai trăiește mult" "Luați-o acasă să nu ne strice cifrele, de ce să moară aici ?" Și după aceea, Domnule președinte, înlocuiți doctorii cu pacienții Și în ziua aceea va fi sărbătoare în Ceruri Domnule Președinte, mama mea era cea mai bună,minunată,extraordinară ființă Iar eu, copilul nerecunoscător, copilul cu două mâini strângi,copilul neputincios Mă voi învinovăți toată viața de moartea ei Sângele ei cade asupra mea și asupra doctorilor care au omorît-o Dar zâmbetul ei mirat va cădea toată viața asupra dumneavoastră,Domnule Președinte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate