Toate infirmitățile pe care le-ai avut și pe care nu le-am știut, au crescut în tine, invadându-ți viața precum buruienile un ogor lipsit de apă. Cu lipsa de respect, de responsabilitate, nimeni nu poate lupta, oricât de mult l-ar iubi pe Dumnezeu. E o muncă de Sisif ce-ți dă sentimentul zădărniciei, te golește de tot ceea ce poți da si te lasă pustiu ca o corabie a carei lume a murit. Și-apoi când ești Sisif, ai vanitatea unei știuci care se mândrește cu faptul că e atât de sus cocoțată incât nimic din ce e viață pe pământ nu o poate atinge. Iată cum infirmitățile-l transformă pe Sisif într-un înstrăinat a carui singură forță e de a impune înstrăinarea ca lege pentru ceilalți. Dar ceilalți sunt dispuși radial la distanțe față de Sisif, astfel că în relația sa nu toți sunt la fel de grav afectați. Sigur că cel mai greu va fi pentru cei care se află in apropiere de Sisif, legați fiind de acesta prin relații directe, de sânge, să zicem. Dar nu le mai rămâne nimic de făcut decât să accepte să devină Sisifi, la randu-le sau sa plece intr-o lume pe care Sisif nu o mai poate atinge.
Unde e acea lume?