ce poți face în preoperator:
să-ți închipui că ești în anatomia lui Grey
dr Oh se ceartă cu dr Hunt peste targa
pe care zace Cristi Popescu
dr Oh vrea să-l lase să moară
pentru că altfel se citește un poet mort
altfel te descoperă critica
dr Hunt vrea cu orice preț să-l salveze
ca să termine mai optimist
jurnalull vieții moarte de-a gata

două infirmiere cu un bax de javel
intră-n scenariul tău și îl curăță
ca pe toaleta personalului medical
fără vlagă te-ntorci în existența ta batială
aia în care triajul Recuperare e doar triajul Recuperare
nu o insuliță din Filipine
bătrâna din Cornu Luncii care frământă cardul de sănătate ca pe-un acatist
e doar bătrâna din Cornu Luncii
nu Hiroo Onoda
îi vezi bărbia cum tremură să-ți vine
să spui ca psalmistul
nu părăsi Doamne lucrarea mâinilor tale

frigul pătrunde prin haine
ca acidul hialuronic în articulații
te întrebi când ai început să vorbești despre tine
la persoana a doua și dacă nu cumva
e un mecanism de disociere perfecționat
în halele puturoase din Sassenheim
când ți-ai fi dorit să fii o țiplă de bacon
ori caserolă cu sos care ajunge în case mai primitoare
sau când te rugai ca cel mai mic junghi în coloană să prevestească junghiul cel mare
sfârșitul
het einde
să ieși din viață ca orderpickerii fericiți
c-au păcălit qr-ul pentru pontaj
sau când îți dădeai pumni în cap pentru că
te-ai jurat că vei face pomană câte un euro zilnic dacă se-ndură de tine Bărbosul
și nu te trimite la recoltat bulbi de lalea
iar el ți-a arătat că se poate mai rău

un rezident anul IV sau V
lovește cu sete automatul cu sucuri
un șarpe smarald i se umflă pe gât
tot mai cumplită senzația asta că trupul tău
nu e al tău adică tot al tău e dar nu ești în el
cumva e în urmă ca urma unei căni cu cafea
încerci să rămâi conectat la real
îți îndeși sufletul pe gură cu pumnul
parcă ai sta pe-o valiză și-ncerci
s-o închizi cu genunchii
te lași păgubaș închipuirea
e o tehnică de supraviețuire esențială
altfel ai sta ziua întreagă în fața panoului de la intrare
te-ai întreba ce-a fost în capul părinților
când au ales pentru fiul lor
să-l strige Pantelimon Halipa
și dacă sunt mândri că au numit un spital după el

sau deși nu-i deloc bărbătește și nici poetic
i-ai întreba pe cei care au rămas fără mamă
cum au trecut peste asta
nu că ar face vreo diferență
dar tu ai citi apometrele ai lăsa indexul în cutia poștală
apoi ți-ai zbura creierii neuron cu neuron
în timp ce Bărbosul fredonează o piesă indie de prin anii ‘80