Iarna, în lumina albastră a aragazului,
stau și te privesc cum dispari încet
în lumina ta caldă.

Dansezi între nuanțe roșii, portocalii și galbene,
în timp ce eu mă holbez la telefon,
recitind ultimele tale gânduri
care îmi semănau
fiind violet și albastre.

Îmi aduc aminte de primul nostru sărut
de la magazinul non-stop din fața blocului.

În timp ce culorile noastre se îmbibau
formând o nuanță rece superbă,
precum ochii tăi.

Dar ai ales să pleci,
traversând strada amintirilor noastre,
călare pe o Vespa galbenă vintage.

Mâine mă voi duce la DM
ca să-mi cumpăr un rimel waterproof
pentru a nu deveni un raton când ai mei mă întreabă de tine.

În seara asta rămân acasă
cu un pachet de Vogue roz și un vin roșu,
înecându-mă în gânduri despre tine
pe care nu mi le poți lua,
dar altceva da.
Inima.
Sufletul.
Luciditatea.

De ce te-ai transformat în culori calde
fiind iarnă?