Stau pe șezlong
cu un long island în mână
și o țigară în cealaltă,
reflectând la viitorul nostru
incert.

Am plecat o perioadă,
nu pentru că voiam,
ci pentru că trebuia.
Și am rupt totul
fără să fie vina mea.

sau a ta.
sau a cuiva.

Trag din ultima Vogue roz
fără să știu
dacă drumul duce undeva
sau doar se învârte
în cerc.

Nici valurile nu tac.
Țipă
de parcă ar fi vina mea
că am ajuns aici.

sau a ta.
sau a cuiva.

Încerc să mă gândesc
la incipitul nostru.
Noaptea aceea caldă din februarie
nu are niciun cuvânt de spus.

Doar tace lângă mine,
vinovată
și încărcată de dor.

Poate că, într-adevăr,
e vina mea.

sau a ta.

sau a ei.

e vina ei.