Am rămas cu palma întinsă
Tu mi-o sărutase-i
când fiorul unui gând
mă cuprinse
și-un pas fusese de-ajuns
să mă prinzi
sub o aripă.

Mi-ai deschis pumnul încleștat
l-ai sărutat
și mi-ai spus că
Iubirea niciodată
nu se cere plătită
și în aripa Ta
mi-ai întins
pumn-deschis
și mi-ai dat
în loc de pumn
o aripă.

De atunci
ai plecat
dar rămâne un fel anume
în care mulți
vor insistent să mă contrazică
dacă-s om
dacă-s zeu
dar eu știu
sunt tot eu
dar cu palma
deschisă.