să nu ne mirăm
jocul de cărți este iubit și de cei
ce nu cunosc tainele cărților
de școală

fiecare-ar vrea să fie campion
nu contează cum se cheamă jocul
un as în mânecă
o potcoavă-n mănușă
un dribling de-un 10
sau orice alt binefăcător mișmaș
poate fi de bun augur
izbânzii

bunicul meu punea degetul pe fiecare act
în loc de semnătură
însă era temutul satului între bărbați
la toate jocurile
norocoșilor

trișor trefla*r de multe ori
din mânecă scotea un A
plătit cu sec fu clar că-i rămânea
ca mâna-i grebla să și-o facă

cine poate oase roade
și ce-i mai rău decât
înecul lângă mal

învățăminte din
parabola administratorului
necinstit și totuși lăudat
de înșiși scriitorii biblici

chiar nu știi ce să mai crezi
politici(ENI)lor din zilele noastre

noi cu hazul și necazul
ei cu huzurul din câștiguri

nu-mi vreau reproșuri pentru-al meu portret
chit că mi l-ar face vreun robot
cunoscut pe cinci continente

nici mulțumesc-uri nu-mi doresc
atunci când sunt corect (ori nu...)
căci toate-s relative pe Pământ

tot adevărul - cât de-adevărat să fie -
nu-i altceva decât (un virtual )
derivat primordial din hidrogen
unanim recunoscut
heliu