de mult timp nimeni nu s-a mai gândit la mine
nici măcar eu însămi
nimeni nu a lăsat totul la o parte
nu a comis gesturi absurde,
mâna tatei când mă scotea la plimbare
poate fi un gest absurd
tandrețea asta care ustură

o bucată de cer și coroanele unor copaci

de mult timp nimeni nu s-a mai gândit la mine
neglijența castanelor toamna
ai putea acum să spui ceva
să-mi reciți poezii, să stai într-un picior
toate promisiunile tale
ce-i de făcut.