poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 31 .



Injectarea semnelor
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sergiu_sb ]

2025-08-08  |     | 



Am vrut să termin cu cuvintele.
Să pun un punct. Simplu, clar, rotund, nu forțat. Un punct pe „i” — dar el mi-a sărit în capătul propoziției. Iar exact când eram gata, apare virgula în față, agitată, ca și cum mai avea ceva de spus. Ca o bătrână care nu-și găsește umbrela și tot cotrobăie prin memorie, căutând propoziția în care a uitat-o.

M-a oprit, m-a tras, m-a silit să continui. Să mai adaug, să mai explic, să mai îngăim.
Discuția s-a reluat, cu o nevoie acută de a utiliza mai multă energie, o nevoie care s-a întins ca o pânză încă virgină.

Am încercat să mă separ, să clarific, să trag o linie între idei. Dar nu — punctul s-a ridicat arogant deasupra virgulei și le-a ținut împreună, într-o strângere forțată, ca niște gânduri care refuză să se elibereze. N-am reușit. Nu avea sens să le despart, nu aici.

Ajunsesem, poate, la o concluzie. Dar, dintr-odată, un punct a sărit. Cu o lovitură interzisă a dat jos virgula. Am rămas cu două puncte. Ce să fac cu două puncte? Sunt nevoit să continui enunțarea. Ele cer al treilea. Iar al treilea aduce cu sine o continuare inevitabilă.

Și-atunci m-am oprit. O pauză. Dar nici pauza nu-i sigură. Dacă e prea lungă, punctele cad singure în tăcere, trase de gravitația gândului rămas suspendat.
Unde m-am pierdut? Ce s-a întâmplat? Ce propoziție am ratat?

Din încercarea de a încheia, s-a născut o altă propoziție. Apoi încă una. În susținerea celor două puncte s-a ivit al treilea, și, odată cu el, întregul mecanism al reluării.
Realitatea o fi mult mai crudă— căci, în loc de propoziții întregi, se injectează în mine din trei în trei puncte: doar frânturi de gânduri, doar tăieturi incomplete ale lucidității.

Nădăjduiesc — poate într-un final — că toate aceste fragmente se vor strânge într-un text complex, închegat, cu început, mijloc și sfârșit.
Dar mă tem.
Mă tem să nu-mi lipsească intertextualitatea.
Să nu mă pierd între semne, între aluzii și rupturi.
Că tot ce rămâne din mine este o succesiune de semne.

Poate m-ar putea ține vertical un semn al exclamării.
O decizie.
O izbucnire.
O coloană a certitudinii.
Dar de fiecare dată când mă apropii de el, mă lovește din nou întrebarea.

Filosofia vieții o las în seama semnelor de întrebare. Ele știu mai bine.
În cele din urmă, răspunsurile n-au creat niciodată confort — doar micro-revelații. Fisuri în liniște, prin care sufletul respiră încă o propoziție:
respiră încă o...
respiră încă...
respiră.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!