1. Royal pentru pisici sensibile
mă uitam la raftul de jos
ea trecea ca o promisiune în derivă
ochii ei – gri? aurii?
nu se poate spune exact
cum nu poți spune exact
de ce cumperi hrană scumpă
pentru o pisică bolnavă de sensibilitate
apoi n-a mai venit
dar am visat-o într-o livadă
cu buzele sângerând rubine
și m-am îndrăgostit atunci,
cum te îndrăgostești de ceea ce dispare

2. Cântul fosilizat
marea s-a albit într-un amurg
în care nu mai voiam nimic
și totuși
ea a spus
ești sarea
mi-am deschis inima
ca să mă dizolv în ea
dar sarea a rămas pe marginea patului
nedesfăcut, curat
ca o crimă gândită
niciodată comisă

3. Absența care respiră
copiii nenăscuți
întrebând în aerul gol
unde e mama
aici!
în parfumul care persistă
în perne
în paginile unei cărți pe jumătate citite
într-un ruj învechit într-un buzunar de haină
aici
unde nimeni nu o mai caută
și tocmai de aceea
ea e pretutindeni

4. Lifturi paralele
doi oameni
două lifturi
aceeași așteptare
ne uităm unul la altul
și urcăm împreună
în tăcerea care curge printre dungi bej și gris
până la etajul unde lumina
nu iartă nimic
o văd: nu mai e ea
ci o replică târzie
un contur de epavă
care încă poartă semnalul naufragiului

5. Între realități
în camera de hotel somnul vine greu
ca o navă ancorată între două epoci
în starea „între”
lucrurile capătă greutate
apele devin drumuri
luna desenează hărți
pe care nu le va citi nimeni
îmi bate în fereastră
cu părul ud, cu algele din moarte
și nu deschid
pentru că mi-a lăsat deja semnul
și tot ce are semn
e viu

6. Camera tuturor timpilor
în camera de hotel
prezentul e strat peste strat
ca tapetul prost lipit
faptele se petrec toate deodată
cele care s-au întâmplat
cele care urmează
cele care nu se vor petrece niciodată
un bărbat scrie ceva
ea, moartă, îl citește
un copil nenăscut trage aer
prima iubire dansează cu o epavă
camera e plină
cu tot ce ai pierdut vreodată

7. Post-scriptum pentru J.
J,
nu vei citi niciodată acest poem
dar îl vei simți
cum simți sarea în apă
fără să o vezi
ce mai faci, iubito?
eu, bine, mulțumesc
aici încă se moare
aici încă se naște
cu aceeași liniște
în care intrai tu dimineața
cu cafea, cu zâmbet,
cu acea umbră minusculă în colțul gurii
care era deja un rămas-bun