Era un refugiu al înaltei societăți, al bancherilor și aristocraților de altădată, o oază unde negocierile se desfășurau între palmele transpirate ale celor care jucau riscul în jocuri sofisticate de golf sau partide de vânătoare, fie ele reale sau doar evocate în conversații solemne, figura alegorică a acestui oraș, părea să fie sufletul nevăzut ce învârtea cheile destinelor celor care treceau pragul cazinoului. În spatele fiecărei oglinzi părea să se ascundă o poveste personală, o dorință arzătoare sau o remușcare adâncă. Timpul își găsea ritmul propriu aici, un ritm misterios și fluent, unde fiecare cuvânt spus sau tăcere impusă conta mai mult decât orice pariuri sau câștiguri. High-life-ul acestui oraș respira într-un mod diferit, un vals al luxului și al întunericului, al bucuriilor trecătoare și al reflexiilor profunde. Fiecare întâlnire, fiecare joc, părea să fie împletit cu un fir nevăzut al poeziei, unde bancherii și nobilii de altădată se întâlneau într-o tăcere plină de înțelesuri ascunse, ca și cum fiecare decizie era cântărită nu doar pe temelii financiare, ci și pe temeiuri eterne, palpabile doar pentru cei inițiați. Și astfel, fugind ca o Mona* cu jetoanele de la masa de joc uitate în buzunarul rochiei elegante, orașul părea să adăpostească o multitudine de suflete captivante. Pe străzile sale străbătute de lumini difuze, era sigur că undeva, aproape, se ascunde un profesor romantic, veșnic îndrăgostit și noctambul cititor. Un gânditor solitar, cu privirea pierdută în coperțile groase ale cărților, un dansator al cuvintelor care șoptea povești de iubire și de dorință în colțuri liniștite. Aproape de acest profesor, în umbra cafenelelor boeme și a sălilor de concert pline de ecouri muzicale, trăia un muzician de provincie. Talentul său era ca un fluier liniștit, un acompaniament al serilor melancolice, în care acordurile sale vibrante îmbrăcau nopțile în povești și nostalgii. Fiecare notă a cântecelor sale părea să contopească visurile cu realitatea, transformând fiecare atingere a instrumentului într-un pas pe o punte între lumi. (Va urma)

cu foile pline –
punte între lumi și
șirul de stele

*„Steaua fără nume” de Mihail Sebastian

✍️✨