e ziua mondială a somnului şi-a numărului pi
şi tot într-o zi ca azi se năştea cândva un
prunc dolofan cu capul mare, Einstain. - hei
ÅŸi? zice netrezitul din mine, veÅŸtile astea
le-auzi an de an, nu sunt noutăţi de uau,uau,
mai bine termină-ţi căscatul, întinde-te în
pat ca o şopârlă şi lasă-mă să dorm măcar
azi până după răsăritul de soare.

casc de-mi trosnesc maxilarele ÅŸi simt cum
îmi tremură de frică omuşorul să nu-mi sară
din gât. mă-ntind dar atent să nu mă apuce
cârceii. închid ochii. degeaba. în liniştea
zorilor aud din vecini cântec de mierlă.
prin dreptul ferestrei, în zbor, un guguştiuc
îşi cheamă perechea.

neuronii mijesc ochii şi-ncep bâjbâiala
printre sinapse să nască viaţă de gând.
le dau comandă de "pe loc repaus" dar nu
răspund. bine, le zic, faceţi-vă de cap
dar măcar găsiţi legătura dintre mine şi
veşti. învioraţi încep bâzâitul în iureş
de internet ca la inteligenţa artificială:

numele tău, prescurtat ca la americani,
că tot te lauzi că eşti tovarăşi de arme
cu ei, e P.I. pi are valoarea de trei
şi-un şir nesfârşit de zecimale. în tine
e Trinitatea Divină iar după virgulă
e şirul nesfârşit de gânduri bune şi rele
ce-ţi bântuie starea de veghe, câ-n somn
nu mai ÅŸtii nimica de tine...

apropo de somn, faci parte dintr-un popor
a cărui imn îţi spune în fiecare zi să te
trezeşti. ia spune-mi, a avut până acum
vreun efect, sau l-ai perceput ca un cântec
de leagăn, nu te doare nici în trei şi
paişpe şi dormi, şi dormi în somn de piatră
precum dinozaurii din Ţara Haţegului...

cu Einstain legătura e simplă. de când
ai aflat de el te bântuie obsesiv întrebarea
de ce în celebra-i formulă viteza luminii
e doar la pătrat când tu, cu psihotronul tău
poţi da ocol universului întreg într-o fărâmă
de clipă? a, sigur, de fiecare dată gândul,
cu limba scoasă, căzând în genunchi ţi-a zis
că spui o gogomănie, că universul e un etern
infinit.

şi ce-i faci? îl iei de coadă şi
dai cu el de pământ zicănd că tocmai faptul
că e infinit, ceea ce ştim despre el şi cu fală
definindu-l astfel, nu e decât un cerc minuscul,
un punct, parte a mai multor universuri.
punct în care, după un plan sau nu,tu te-ai
născut, trăieşti şi vei muri , orbecăind
printre întrbări cu răspunsuri incerte
sau rămase mereu fără răspuns.

eşti mulţumit? pe naiba. doar strictele
necesităţi fiziologice,treze, te-aduc
cu gândul pe pământ aşa că dă-te din
pat şi du-te la budă că te aşteaptă încă
o zi, luată de-ntrgului vieţii, de zădarnică
trudă...

şi ia aminte: "trezeşte-te, e timpul să dormi",
"cu ochii larg închişi" să-ţi vezi, că tot
e primăvară, ca de fiecare dată, cum îţi
înfloreşte prostia...