eu sufăr de dragoste de viață,
doare cumplit,
sufăr de bunătate,
dăruiesc cu generozitate gânduri
și nu o dată m-am trezit cu capul dat de toți pereții...
când nu-mi mai rămâne nimic,
m-agăț de trăirile mele,
ciugulesc firimituri,
degetele mă dor,
unghiile, se-nfig în setea de viață,
cu blândețe o rănesc și sângele-i sorb cu pofta vampirului speriat de moarte,
moarte care întotdeauna vine îmbrăcată pentru bal,
unduindu-se după muzica lăutarului singur
ce cântă dintotdeauna la scripcă
în bodega din deal.