de-ți muți privirea într-o parte
atunci când vezi ce nu-ți convine
ești înțeleptul din popor

ori lupți să-ndrepți
- că-i scris și-n carte -
să meriți
răsplată de-mpăciuitor

nu-s ochii vinovați
că-s martori timpului prezent
și-ar fi absurd ca cineva
acuze să le-aducă

de-ți pui degete-n urechi
să nu auzi blesteme și înjurături
e semn vădit al suferinței
neadormitei conștiințe

să te retragi într-o pustie
într-o colibă să trăiești
acolo, departe... sus în munți
doar propriile rugăciuni
să ți le-auzi
să ți le-asculți

iar minții stavile să-i pui
să nu admită ocolișuri
și nici măcar alunecări
de niciun fel
pe-amăgitoare povârnișuri

ai mâinile împreunate-n rugăciune!

asemeni păsărilor să tot fii:
de hrană niciodată să nu-ți pese
iar apa sigur ți-o va dărui
Pământu-nlăcrimat
de cauze-ngrijorătoare