Am învățat să iau totul de la început. Primul cuvânt a fost amintire.
*
Sunt o pădure defrișată în care replantez amintiri.
*
Acele ceasornicului îmi peticesc amintirile.
*
Amintirile – epavele de pe fundul mărilor interioare.
*
Amintirile miros a iarbă cosită.
*
Amintirile – florile de pe mormântul clipelor neprețuite.
*
O amintire se-ascunde într-un gând exilat în uitare…
*
Amintirile mi-au făcut capul calendar…
*
Amintirile – hainele vechi care se destramă la fiecare plângere.
*
Cine trăiește numai din amintiri, ajunge uitarea întregii lumi.
*
Oricât de bătrân și slab aș fi, tot m-aș da în caruselul amintirilor.
*
Luăm parte la praznicul simțurilor, dar numai resturile lui ne țin de foame: amintirile.
*
Sub aripile de ceară ale nostalgiei îmi îngrămădesc amintirile, le păstrez pentru ziua în care sufletul îmi va cerși ultimul zbor către stele.
*
Când mori se deșiră și ultimele două ochiuri de amintiri cusute cu firul vieții.
*
Omul nu se poate repune în mișcare fără marșarierul amintirilor.
*
Amintirile – pumnul de pastile pentru cei care suferă de metastaza timpului.
*
Decât să deții și să controlezi o parte din lumea înconjurătoare, mai bine să păstrezi toată frumusețea lumii în inimă și în amintirile tale.
*
Amintirile sunt ca peștii ce înoată mereu împotriva curentului. Își caută tinerețea la izvoarele timpului, apoi pier și ajung în marea cea mare…
*
Între fericirea pierdută și fericirea regăsită e adeseori distanță de-o amintire.
*
Amintirile cele mai frumoase sunt tablourile din camera singuratică a sufletului. În fața lor sufletul adoarme sau se trezește, bucurându-se, plângând sau oftând. Și tot lor le spune adio când își părăsește camera, rugându-se să le poată ține minte pentru totdeauna.
*
Așa cum frunzele plutesc pe râuri molcome, așa și amintirile plutesc pe sângele domolit al omului înțelept.
*
Pe omul care își păstrează caracterul frumos, îl încap toate hainele amintirilor.
*
Amintirile noastre sunt felinarele de pe strada întunecată a trecutului, strada pe care ne place să rătăcim de unii singuri atunci când suntem triști.
*
Amintirile sunt monedele pe care le aruncăm în fântâna sufletului nostru. Atât de multe aruncăm, încât dau lacrimile pe afară.
*
De ce unii oameni sunt de gheață? Fiindcă ei păstrează în suflet statuia amintirii, statuia ridicată din ceara lumânărilor topite.
*
Amintirile sunt mânăstiri îngropate în adâncul minții. Acolo sufletul citește acatiste.
*
Amintirea foșnește ca o piele de șarpe mângâiată de vânt.
*
Amintirea foșnește ca un lan de grâu prin care aleargă neobosit copilul din noi.
*
Amintirile umezite de lacrimi se usucă pe sfoara de rufe întinsă între două inimi.
*
Amintirile sunt flori cu petale de foc care mușcă din trupul poetului, resuscitându-i cuvintele.
*
Amintirile sunt metafore cu ochii mijiți între realitate și vis.
*
L-am luat ca model pe Noe. Pe arca poeziei, îmi salvez amintirile.
*
Amintirile sunt ca lumina unor licurici în noaptea viselor destrămate de zgomotul surd al cărnii.
*
Râul sângelui se varsă-n abis, luând cu el toate frunzele amintirilor.
*
Noaptea cea mai lungă urmează după amurgul amintirilor. Apoi vom renaște din cenușa unui vis.
*
Îmi îngrop amintirile-n creier, ca un câine ce-și îngroapă oasele. Provizii pentru marea singurătate.
*
Poetul – o pasăre care cântă în luminișul amintirilor sale.
*
Orice floare poartă amintirile unei păsări care n-a putut renaște din propria-i cenușă.
*
Îmi plac saloanele de înfrumusețare. În special cele din amintiri și din inimă.
*
La rădăcina tuturor amintirilor se află lacrima de fericire a mamei.
*
Golul din suflet dispare când se umple cu viață, nu când se cârpește cu amintiri.
*
Poezia, o amintire care va înflori în paradis.
*
Să trăiești numai din amintiri înseamnă să renunți definitiv la aripi în favoarea bastonului.
*
Poezia, nufăr înflorit deasupra lacrimii. Fiecare petală, o amintire.
*
Nimicul, dușman nevăzut pe care-l înfruntăm cu gloanțele oarbe ale amintirilor.
*
Amintirile, rodul cel mai sănătos de pe colinele inimii.
*
Copilăria, o amintire care hoinărește pe bulevardele sângelui.
*
Cu aripi de speranță, poetul străbate un vis fără de sfârșit. În urma lui, o dâră de lumină în care înfloresc amintirile.
*
Amintirile se hrănesc cu resturi de umbre. Umbrele se hrănesc cu resturi de amintiri.
*
Urmez un regim special: consum amintiri cu nemiluita. Am slăbit peste 50 de cărți, dar am câștigat mii de suflete.
*
În lacrimile neplânse, se scaldă bătrânele amintiri, căutându-și copilăria.
*
Poetul este câinele care roade lanțul propriilor amintiri.
*
Poetul jupoaie timpul de amintiri cu bisturiul cuvântului.
*
Când plângem, defrișăm amintiri care își înfig rădăcinile în tăcerea pământului.
*
Poezia este ca pâinea. Poetul folosește lacrimi în loc de apă și sare, amintiri în loc de drojdie. Creierul frământă aluatul, inima deschide cuptorul, sufletul e aerul care întreține focul dragostei, ochii verifică rumeneala tuturor poeziilor așezate frumos pe coala albă.
*
Amintiri – firimituri, hrănind atâtea mii de guri.
*
Sângele curge în vene ca o caravană a tuturor amintirilor.
*
Muzica universului – pasăre a infinitului cuibărindu-se în universul meu interior, în anotimpul cald al amintirilor mele.
*
Spre izvorul ochilor mi se întoarce privirea. Înoată prin lacrimă, ca un pește contra curentului, pentru a-și depune, adânc în suflet, amintirile.
*
Inima scutură haina trupului de vechile amintiri.
*
Muzica zboară ca o pasăre, de la cuibul vieții la cuibul visului, cu amintirea iubirii în cioc.
*
Creierul, azil pentru bătrânele amintiri.
*
Timp, secunde în galop peste valurile amintirilor.
*
Cuvintele au suflet, au creier, au inimă, au amintiri mai vechi decât amintirile celui care le scrie.
*
Lacrimile curg ca niște femei cu amintirile moarte în brațe.
*
Sub lespedea amintirilor, își doarme copilăria somnul veșnic.
*
Poezia – parfum al amintirilor înflorite pe câmpiile viselor.
*
Închide ochii, renunță la cuvinte, urcă-te în corabia amintirilor ca Noe în arca sa, și lasă-te dus de curenții universului tău interior…
*
Cuvintele sunt degetele blânde cu care mângâiem tâmplele amintirilor.
*
Cuvântul – amintire îmbălsămată cu lacrimi.
*
Dragostea poartă mereu în vintre amintirea primului zbor.
*
Durerea trece ca plugul prin carne, răscolind amintirile.
*
După ce iubești femeia, privește-o cum doarme în locul acela numai al ei. Ascultă ce amintirile-ți spun, nu încerca și visurile să i le iei.
*
Salba fericirii – firul durerii și amintirile prețioaselor bucurii.
*
Hârtia – un sol mănos în care încolțesc vechile amintiri.
*
Inima mea bate ca o legendă renăscută din cenușa tuturor amintirilor.
*
Lacrimile – oceane în miniatură în care sunt vii doar amintirile.
*
Lacrima – o mare în miniatură în care se scufundă corăbiile amintirilor.
*
Moartea, un pirat pe ultima lacrimă, îmi vânează amintirea copilăriei.
*
Omul nu este un simplu ceas pe care să-l dai înainte pentru a nu întârzia la întâlnirea cu o nouă iubire. De secundarul inimii atârnă greutatea amintirilor, de limba mică a gurii atârnă greutatea cuvintelor, iar de limba mare a singurătății atârnă greutatea umbrei.
*
Poetul își poartă sufletul ca pe o floare de colț la reverul amintirilor, în întâmpinarea adevărului ultim.
*
Sufletul unui poet ascultă muzica naturii, muzica astrelor, muzica speranței, dar și muzica amintirilor.
*
Poetul se scăldă într-o lacrimă, înotând printre nuferii amintirilor.
*
Poetul e un câine flămând care își dezgroapă vechile amintiri.
*
Poezia este un cântec la harpa amintirilor.
*
Poezie. Cu dinții lor ascuțiți, amintirile sfâșie carnea prezentului.
*
Poezia e mierea produsă din nectarul amintirilor.
*
Poezia este giulgiul amintirilor înviate.
*
Să scrii înseamnă să înfrunți întunericul cu lumânarea aprinsă de cele mai vii amintiri.
*
Singurătatea lenevește ca un șarpe la focul inimii, cu burta plină de amintiri.
*
Thomas Mann spunea că timpul, nesupravegheat, va fugi ca o șopârlă. Deci, nu e de mirare că dacă încercăm să prindem timpul, rămânem numai cu coada lui între degete. Coada lui, amintirile noastre.
*
Viața – haina scumpă cusută cu firul amintirilor.
*
Viața – arborele amintirilor în care înfloresc morminte.
*
Viața este o amintire aflată în ștreangul iluziei.
*
Visele sunt doar niște monede de schimb aruncate de zei în palmele cerșetorilor mutilați de amintiri.
*
Visul e o mare adâncă, plină de epavele amintirilor în care ne căutăm pierdutele chipuri.
*
Visul e arca amintirilor.
*
Amintirile sunt ca lumina unor licurici în noaptea viselor destrămate de zgomotul surd al cărnii.
*
Nu credeam că amintirile își vor înfige în trupul meu colți de fildeș.
*
Mi-am rugat lacrimile să mai stingă durerea, mi-am rugat amintirile să mă lase să uit… Și s-a făcut liniște, atât de liniște încât au venit la mine toate cuvintele ce căutau în inimă locul de veci…
*
Liniștea are scrupule de femeie, îmi intră încet prin piele, inoculând amintiri.
*
Pe zi ce trece se umple un pahar al singurătății mele absolute. Cândva, mă voi așeza cu amintirile la masa tăcerii și îl voi bea până la fund...
*
Singurătatea – mama vitregă care ne leagănă doar umbra și amintirile în balansoar.
*
Cu mâini nevăzute, amintirea îmi leagănă inima.
*
Creierul meu e torturat de amintiri despre mâine.
*
M-am născut în orașul viselor mele, în orașul în care stelele stau cuibărite în brațele amintirilor readuse la viață.
*
Poemul așteaptă să fie cules din arborele amintirilor.
*
Ridul, un canal pe care fiecare amintire e o gondolă condusă de suflet către marea tuturor amintirilor.
*
Tânjesc din nou după insula noastră de lumină din mijlocul oceanului nopții, pe care ne retrăgeam pentru a ne retrăi amintirile.
*
Visul e pictura în care sufletul folosește amintiri în loc de culori.
*
Cu fiecare val, o mare de aer îmi umple cufărul amintirilor.
*
Uneori, amintirile atârnă precum spânzurații de creanga unui copac.
*
Este suficientă, așadar, o singură bătaie de inimă, pentru a alunga toate amintirile înghesuite, precum graurii, în copacul vieții.
*
Inima mea este trenul în care trebuie să te urci. Tu doar așteaptă în gară, în locul amintirii noastre comune, sub salcia cu visele despletite.
*
Pe cerul gurii mele răsare amintirea chipului tău, luminând câmpiile sângelui.
*
În creierul meu vor înflori mereu amintiri pe care ți le voi dărui între coperțile vieții noastre viitoare.
*
Îți ofer rana mea, o grădină plină de amintiri înflorite.
*
Aștept în grădina amintirilor înflorite să fiu trădat de propria umbră.
*
Sufletul meu îți face portretul din piesele de puzzle ale amintirilor.
*
Un glas de foc mocnește în cărbunele amintirii.
*
Când eram fericit? Când tablourile din holul amintirilor surâdeau.
*
M-am întors de unde-am plecat, reconstruindu-mi cuibul dărâmat, reconstruindu-mi cetatea din ruinele amintirilor mele.
*
Palma ta era ca o seră pentru mugurii amintirilor mele.
*
Amintirea? Un cal mort.
*
Un mugur de lacrimă răsare din adâncul amintirii de neuitat.
*
Să bei din vinul vechi al amintirilor tale de fiecare dată când durerea îți va încerca mult chinuitul trup.
*
Și amintirea se răsucește ca mortul în mormânt.
*
Când n-am în casă musafiri, îmi curge vinu-n amintiri.
*
Iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint.
*
Revino să ne bucurăm de clipa ce ne-mpresoară cu amintiri fuginde.
*
Nu știu ce să mai cred, iar amintirea cerne lacrimi în culise.
*
Străbat dimineți urduroase lepădând amintiri carnivore.
*
Foaia de hârtie este cimitirul alb în care îmi îngrop deseori amintirile.
*
Uneori îmi trece amintirea prin față, ca o pisică neagră. Și scuip și fac trei pași înapoi.
*
Poezia vine, pleacă, și-n rest: amintiri.
*
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea. Bine că mai există visele.
*
De la o vreme îmi bat amintirile în cuie. Sunt colecționarul poemelor de unică folosință.
*
Privirile vor iscodi tresăriri, șoaptele îți vor zidi amintiri.
*
Toate amintirile mele ard ca niște vreascuri.
*
Doar păsările mai poartă în tril amintirea poemului.
*
Am rămas pironit în blocstartul amintirilor, privindu-mi pixul, un fel de ștafetă pe care nu am cui s-o predau.
*
Umplem golurile unei lumi virtuale cu vise care nu mai interesează pe nimeni, în timp ce amintirile contrafăcute devin amantele noastre cele mai fidele.
*
Din timpul meu nu au mai rămas decât niște amintiri fugărite de neiertătoarea uitare.
*
Privește așadar constelațiile, fărâme de amintiri din lumea unui Dumnezeu care a coborât pe pământ.
*
Există insule în care amintirile apei se întâlnesc cu amintirile pământului, iar amintirile focului din adâncuri se întâlnesc cu amintirile domoale sau întețite ale vântului. Acolo, de ți-e dat să trăiești, nu vei fi niciodată singur.
*
Oare câți copaci au fost tăiați pentru aceste amintiri îngălbenite în muzeul celor mai frumoase iluzii?
*
Oare umbrele sunt amintirile la care întunericul nu poate să renunțe fără luptă?
*
Și chiar dacă uneori mai erup în amintirea dragostei de demult și se ridică cenușa acoperind cerul senin, vă promit că nu va dura foarte mult. Dați pagina și va trece.
*
Refuz să dorm, refuz să mă predau visului. Mă întorc cu fața spre lume și din cenușa amintirilor dau naștere unui poem, o pasăre gângurind la ferestrele inimilor cu obloanele trase.
*
O pasăre se așază pe trunchiul meu cerebral și-mi ciugulește amintirea copilăriei.
*
Mintea mea e râul pe care plutesc sloiurile de gheață ale amintirilor.
*
Din mine a mai rămas doar amintirea unui vis care se oglindește în fântâna limpede a dimineții.
*
Încă mai simt furnicături în degetele amintirilor.
*
Sunt doar o voce care strigă în pustiul amintirilor.
*
Sângele meu e doar un flux și-un reflux care spală tălpile amintirilor.
*
Chiar și creierul visează ca toate amintirile lui rămase de izbeliște să devină poezie.
*
Amintirile umezite de lacrimi se usucă pe sfoara de rufe întinsă între inimi.
*
Râul sângelui se varsă-n abis, luând cu el toate frunzele amintirilor.
*
Tristețea, o pânză de păianjen în care ți-au fost prinse amintirile.
*
Plâng. Se-aștern amintirile potecându-mi durerea.
*
Am obosit și totuși trăiesc în continuare ca o piatră pe albia râului secat, cu toate amintirile închise în mine.
*
Amintirile stau ca niște statui bolnave de lipsa păsărilor cântătoare.
*
Ca Moise trec prin amintirile mele, căutând începutul.
*
Îmi simt inima cum bate, ca o legendă renăscută din cenușa tuturor amintirilor.
*
Sufletul doarme în mijlocul amintirilor, visând un cer pe care moartea nu mai joacă x și zero cu viața.
*
Eu sunt o umbră trăgând după ea un sac cu amintiri învechite.
*
Eu te privesc cu ochi de amintiri vorbitoare.
*
Pe altarul umbrei se sinucid amintirile.
*
Metafora, adevăr pe înțelesul celor ce-nfruntă nimicul cu un mănunchi de-amintiri.
*
Mai am un pic de suflet să cânt, cu jumătate de gură, într-un cor de-amintiri dirijat de un creier lucid și o inimă pătimașă.
*
Zburați, zburați, precum amintirile ce-și caută cuibul copilăriei.
*
Murmurul apei e amintirea unui sărut abisal.
*
Eu sunt un cimitir al amintirilor în care e îngropată de vie eterna iubire.
*
Un gând îmi roade vechile amintiri și latră la timpul rămas.
*
Amintirile îmi sunt felinare pe ulița copilăriei.
*
Tu știi că cerșesc amintiri pe strada copilăriei pierdute?
*
Furtuna sufletului mi-a dezrădăcinat amintirile.
*
Tu, poezie, vânt turbat desfrunzindu-mi oasele de amintiri!
*
Un alfabet infinit mă recucerește, un palimpsest al neantului pe manuscrisul vechilor amintiri.
*
Tristețea, cascadă de amintiri în care îmi spăl nesfârșitele răni adâncite de pumnale de ceață.
*
Mi-am adormit strigătul în leagănul amintirilor.
*
Poeții mor ca niște îngeri cu aripile roase de moliile tuturor amintirilor.
*
Cuvântul - un foc ce se-aprinde din vechi amintiri.
*
Amintirile șușotesc printre crengile sângelui, ca niște păsări cu glas răgușit.
*
Lacrimile - bagaje pline cu amintiri pe care sufletul le aruncă în brațele umbrei.
*
Amintirile cad ca frunzele, vestind iarna tâmplelor.
*
Amintirile mele ancorează în privirile voastre.
*
Pâinea amintirii o-mpart cu săracii.
*
Poetul depune coroane de metafore pe mormintele amintirilor sale.
*
Stelele stau cuibărite în brațele amintirilor readuse la viață.
*
Fiecare amintire e o gondolă condusă de suflet către marea tuturor amintirilor.
*
Rana mea, o grădină plină de amintiri înflorite lângă cascada lacrimilor interioare.
*
Sufletul meu își face portretul din piesele de puzzle ale amintirilor.
*
Un glas de foc mocnește în cărbunele amintirii.
*
Un mugur de lacrimă răsare din adâncul amintirii de neuitat, o sete de cuvinte mă inundă.
*
Lacrimile - bagaje pline cu amintiri pe care sufletul meu le aruncă în brațele umbrei, pentru a fi sigur că trece de vama cerului gurii tale, de poarta inimii tale.
*
Amintirile șușotesc printre crengile sângelui, ca niște păsări cu glas răgușit.
*
Durerea, ca un plug, răstoarnă brazda amintirilor.
*
Între focurile inimilor noastre, cenușa amintirilor.
*
Amintirile atârnă ca liliecii în peștera inimii.
*
Amintirile mele, această Veneție ce plutește deasupra unei lacrimi neplânse, și sufletul meu, Gondolierul, plimbându-te într-un poem, pe marele canal al dragostei noastre...
*
Amintirile, aceste mâini cu care te caut prin desișul memoriei. Aceste mâini cu care mă-nchin doar chipului tău în mânăstirile din adâncuri. Aceste mâini care mângâie bătrâna mea inimă, internată de tânără în azilul trupului meu. Aceste mâini care trudesc zi și noapte pentru pâinea cuvintelor. Aceste mâini străpunse de cuiele timpului, într-o răstignire fără martori.
*
Inima, un cal pursânge închis în grajdul amintirilor.
*