o stare ca o cutie neagră după ce m-am prăbușit
lângă
acest bărbat singur
mi-au rămas mâinile slobode
le trec prin păr
fulgere tunete / ploi suspendate
în cârlige atmosferice/ tensiune
afară
păsări negre zboară-n picaj
aud cum le vibrează oasele aripilor
până se lasă înghițite de crengile câtorva tei plantați
pentru efect terapeutic
sunt îmbrăcată prea gros și prea colorat
aici
albul are prioritate
în sala de așteptare acustica e bună
o voce cu inserții robotice strigă:
hai următorul!
o să vină și rândul meu
mi-e cald
stau foarte aproape de bărbatul ăsta
de la el vine efectul de lavă
se-aprind hainele pe mine/ deși
îmi imaginez cum îi bate inima în regim auster
de playback
luminez salonul plin cu muribunzi cu
ipohondri
cu chipul său
până la urmă o să mă sting (nimic nu ține veșnic)
sau
mă va stinge el din milă
simplu cum și-ar stinge țigara
când trebuie să se ridice și să plece