trebuie să fi auzit de celebrul philon
din cauza lui am renunţat la mânăstire
unde într-un moment de criză existenţială
mă autoexilasem într-un soi de schimnicie
acolo l-am întâlnit pe călugărul cu pricina
cum eu nu prea le aveam cu rugăciunile
ne-am apucat să philosophăm
despre cunoscuta dogmă a alexandrinului
cum e posibil ca substanţa primară
să emane fiinţe fără să se împuţineze
şi discuţia a ajuns până hăt foarte departe

de pildă dacă o mamă în procreaţie
la naştere emană întreaga substanţă primară
lămuriserăm că maternalitatea presupune
înzestrarea femeii cu acest dar divin
din care fabrică câţi copii i-au fost hărăziţi
aleseserăm preacurata drept modelul standard
iisus cel născut şi nu făcut întrupând
în fiinţa sa întreaga substanţă divină
prin care creatorul sfinţise trupescul ei
acesta fiind proporţia sacră între mamă şi fiu
ne-am închinat pentru minunata revelaţie
şi foarte fericiţi în genul dialogului platonian
am îndrăznit cu cugetarea mai departe

precista era un unicat fiinţă aleasă
dar ce te faci cu femeia ispitită de păcat
foloseşte ea cinstit în procesul de fabricaţie
întreaga substanţă divină ori înşală
s-a impus un singur răspuns raţional
materia din care e făcut omul rămâne sacră
deci toţi prin natura noastră suntem sfiinţi
de vină că unii ne naştem răi e proporţia
pentru că nu s-a mai născut niciun iisus
am fi tentaţi să spunem că femeia fură la cântar
originaru-i păcat o ispiteşte – îl necinsteşte pe zeu
din material perfect să fabrici imperfecţiuni
nu este asta oare cea mai mare erezie
călugărul voia să o proclame fiinţă damnată
atât în viaţă cât şi dincolo-n mormânt
uitând că-aşa blesteamă tot neamul omenesc

din senin m-a apucat aşa un dor de mamă
m-am opus însă fără prea multe argumente
ce era să mai spun când s-a dezbrăcat
şi furios mi-a arătat un ciot de puţă
motivul nemărturisit al călugăririi sale
şi de aicea a urmat o infinită peroraţie
absolut pe tema lăcomiei feminine
dacă destinul femeiesc e să nască fiinţe perfecte
cele care aleg să rămână caste călugărindu-se
nu sechestrează pentru ele substanţa divină
la fel ca şi prostituatele ce nu fac copii
ajungând la afirmaţii neverificabile de genul
femeile care fac sex şi nu nasc devin obeze
ca şi cele care nasc băieţi cu sexul mic
vezi doamne se umflă-n ele acel rest
ori adevărată lege că femeile fericite
sunt cele care nasc cât mai multe fete

simţeam cum psihoanaliza îmi făcea cu ochiul
şi-îngreţoşat de afirmaţiile sale i-am strigat
prostule salvarea femeii se află în inconştient
ce vină are ea că refulata nostalgie a şarpelui
îi întunecă uneori matricea genetică
pân’ să fug m-am întors spre cruce şi am întrebat
nu ar fi mai bine doamne ca din mărul lui adam
în loc de rugăciuni şi vorbe sfinte bărbaţii
aşa cum faci tu să emane pe gură copii