- Ce știi tu, buni...
Ca și când cărțile pe care le citisem, despre care ea nici nu auzise, dețineau adevărul absolut.
Și de ce nu ar fi fost așa? Că...altfel cum?

Pe bunicul nu-l contraziceam. El vorbea rar și tot ce spunea era scris prin cărți. Dacă nu l-aș fi cunoscut, aș fi putut băga mâna în foc că merge la vreo bibliotecă pe ascuns.

- Ce știi tu, tati...Îmi spune astăzi copilul, în timp ce caută repede pe google.
Ca și când adevărul absolut a fost basculat acolo.

Au trecut câteva sute de ani de atunci.
În plimbările mele, pe care le fac în mod obișnuit în fiecare seară,
am trecut pe lângă un grup de tineri, într-un parc.

- Ce știi tu, coae... să iubești e nașpa. Eu d'aia nu iubesc!
Uite ce scrie pe google: a iubi, un sentiment care trebuie evitat, dacă îl simți, este bine să contactezi de urgență medicul... Iubirea pentru fiul care a murit după o supradoză a făcut o mamă să-și piardă mințile; iubirea pentru...
- Vezi, coae!
...
Deschid computerul și rescriu programul.
În timp ce miile de pagini se derulează,
pe ecran îmi văd reflectat chipul și zâmbetul larg.
"Mâine, când mă întorc din parc, modific iar."
...
- Așa zici că este, buni?
Stai că îmi notez aici, poate scriu cândva ce spui tu. Să rămână!

- Ai dreptate, tati! Uite, scrie pe google că ce spui tu așa este,
doar că între timp s-au mai descoperit și altele și s-au adăugat...

- Bă, coae... Eu cred că aș alege să iubesc.
Că uite ce scrie pe google: iubirea, trebuie să o cunoști, altfel ai trăit degeaba!