până la tine nu știam cum să vorbesc cu
femeile
îmi arătau o cale ce mi se părea
greu de privit
pentru ochii mei învățați cu întunericul
strălucirea pielii îmi făcea rău
mă închideam între coperțile unei cărți pe care
începusem s-o scriu
din timpul împerecherii cromozomilor x și y
nu-mi plăcea sunetul apei în fundația clădirilor
unde se cățărau norii- alpiniști utilitari
din domeniul serviciilor
mi-ai trimis o sticlă cu otravă
asta este pentru când ți se va termina oxigenul
lumea este sfârșitul de care ai nevoie să fii
absolut
respingeam orice atingere sau intenție a materiei
până când orologiul orașului pe străzi
și în casele oamenilor
începuse să vindece