pășește în poemul de nisip
și lasă-l să te soarbă
cuvânt după cuvânt să te prindă
ca o oglindă fermecată
în care îți pierzi membrele, trupul...
doar ochii să îți rămână,
atât de mic să devii!
numai atunci oglinda se va risipi
la început în cioburi mari,
apoi în cioburi mici,
sticlă topită și la final
nisipul ce-a fost
numai atunci, precum oglinda,
vei deveni
început
și chiar mai mult
vei simți cum în tine, cu miezul fierbinte,
un diamant va prinde contur
și-n tot deșertul din jur
vor răsări oaze
de cuvinte