uneori înveți cuvintele prin încercări repetate
așa cum
păsările dau din aripi de mai multe ori
chiar înainte de primul zbor
vei căuta să afli unde să pui degetul pe un cuvânt literar
ca să îți ascunzi juliturile
ori un tic de care nu mai scapi
tot dai paginile
una după alta
poate poate prinzi să te înalți
ori măcar să nu te trântești în cădere

uneori îți vine să crezi că doi
sunt mai buni decât unul
și cauți să te prinzi braț la braț
cu celălalt
dar nu ai și tu o bicicletă
ori poate că hainele pe care le porți
nu trebuiau să mai fi fost purtate
oricum
când ai zburat prima dată a fost atunci
când te dezlegai din leagăn
și momentul în care începeai să-ți amintești
despre tot ce va fi să vină
apoi plimbi degetul pe calendarul prins în perete
și te întrebi de ce e nevoie să se știe altfel
când toate-s la fel
ori poate crucile merg și ele
în rând cu lumea
și-s tot mai făloase
și tot mai poleite
doar mâinile ce sprijină trupurile și jalea
nu prețuiesc altfel

uneori stai în lift
și privești cum zidurile blocului intră-n pământ
dacă ar fi după tine
ai lăsa scărilor dreptul exclusiv
de-a fi cărarea verticalelor prinse-n betoane
ca să fie treapta fiecăruia
pasul ce are să urmeze
apoi
obosit
să te așezi
gândind că oricum va fi o vreme când
fiecare treaptă va fi pășită înapoi și
știi ce va să fie
pui palma pe oglindă să nu vezi ochii
în adevăr nu te lași ademenit
de o imagine care depinde doar de lumină
așa te-a învățat cel care...
oglinda-i acolo
tu ești acolo
fără lumină n-ai să te vezi
dacă privești în urmă
ai să schimbi doar întrebările