din pământ și paie nu s-au zidit muzee
din pământ și paie își construiesc rândunicile
cuiburi sub streașină
astăzi tot mai rar
în tăcere să asculte jalea stropilor de ploaie
ori poate jalea de dincolo de pervaz
în valsul limbilor de foc agățate de lumânări

din obuze n-am construit statui
doar gropile lor arhitecturale s-au umplut cu noroi
n-am pus în expoziții urletul durerilor
și nici teama din privirile celor care
au devenit doar un nume scrijelit
pe o statistică de piatră
acolo ne-am învățat să lăsăm florile
prinse-n coroane fastuoase
să moară

din funiile ștreangului n-am făcut hamace
să privim cerul
nici cârcă nevoilor n-am făcut
în vitrine nu am păstrat inimile sfârtecate ale mamelor
care și-au îngropat fii

dacă în cărțile de istorie ne-ar fi fost puse hipnoze
în care să trăim suferința
ori în somn ni s-ar fi sădit coșmarul
poate că nici atunci n-am fi știut să zidim altfel de lăcașe
nici din piatră
nici din sticlă
nici din oase
nici din carne

doar crucilor de lemn le ducem povara
sub celelalte adăpostim trecutul
în noi căutăm urmele