Motivul pentru care stau de vorbă cu lumea este acesta. Așa am crescut, de când mă știu. Dacă ești ancorat în ale tale, cele de ieri se continuă azi... Parcă-l aud pe Pișta, vânzătorul de loz în plic, pe Mețianu, din Arad, la noi, la poarta de la numărul 14, casa de la intersecția Barițiu cu Mețianu, strigând: După atâtea necâștigătoare, trebuie să vină unu mare... Bingo! Calameo n-ar strica acum... Am de ales între Farul Albastru, Calameo și Așteptarea lui Alexis... Îngeru-mi spune să mergem pe Calameo. El mereu este cu un pas înaintea mea... Așa făceam și-n copilărie cu fratele meu. El fiind mai mare cu 3 ani ca mine, ce spunea el era lege pentru mine. Eram și-am rămas un ascultător... E o prostie să nu asculți de cei mai mari ca tine... Intru-n primul Calameo... Dau peste-un portativ de 5 Calameo...
https://www.calameo.com/accounts/4881895

Ieri m-a prins Vara Arhanghelilor în stuful de la Nuntaşi în locul pe care eu îl numesc Tangenta la lac... .Se desfrunzește Tympul și-mbobocește visul... Mersesem să văd cum fac Sfinţii Arhangheli să fie încă loc de bucurie pe linia orizontului de la Cogealac... Bucuriile tale sunt şi ale mele, aceasta fiind una din ele: "azi este „Vara Arhanghelilor”, iar de acum până la Crăciun se zice că ar trebui să mai fie câteva zile senine și călduroase, numite „Vara Iernii”…

Așa a-nceput să cânte ea, inima mea/ Pe când tu semănai ieri Semințe de Bucurie/ Pe Strada Rândunelelor, la numărul 8, la Pescărie/ Poetul-Actor cânta un cântec nemuritor/ Cântecul acesta este ca Marea, Pădurea, Zarea...



Mesajul prieteniei arcadelor pontice nu-l irosi. El creşte ca vrejul de fasole… Poeticește, ca o numărătoare pe degete, cifra 8 este precum Infinitu-n Picioare. Tocmai de aceea, această dată de 8, a 11-a dată de 8 a anului, la Marea cea Mare vine ca o înfățișare, fără asemănare a sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril pe care eu și marinarii mei o începem la Lupoaica Gemenilor Romulus și Remus. O piramidă de oameni fac studenții mei pe treptele statuii, care urcă-n scară spre Lupoaica-Mamă...

Primul lucru pe care-l primeşte omul de la Mama sa este Viaţa... Cea mai bună Carte de învăţătură a omului este Propria-i Viaţă. Între simţurile omului, un simţ special este cel al proprietăţii. Copilul îşi apără din tot sufletul ceea ce-i aparţine. Vocaţia proprietăţii şi-a apartenenţei creşte-n sufletul omului, Mama primind aura de Sfântă în sufletul copilului... De aici, fiecare le ştie pe ale lui...

Prietenia cu sfinţii începe prin prietenia cu părinţii... Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi multe ale tale vor fi bune... Aceste gânduri deschid începutul pelerinajului de iubire prin Peninsula Tomisului. Mărturisesc această iubire cu fapte şi motive de viaţă şi fericire. Vârful umbrelei albastre se atinge de Steaua Polară aşa cum vârful umbrelei de jos este înfipt în Turnul de scoici de pe Plaja cu Sufletul Infinitului...

Matematicește vorbind, sunt o sămânță de literă vie, care nu doarme. Înfloresc în cuvânt semănat care rodește iubire în inimile curate din Peninsula Tomisului. De la tata am învățat să fiu albinar, grădinar și marinar. Matematicar am învățat să fiu de la mama. Plămădeala învățăturii din familie a coagulat Prima Jumătate de Infinit din viața mea...
Vai, vai, vai, ce uşor fuge pensula mea pe pânzele albe... Acum vrea să picteze un miel, un melc, o libelulă, un fluture, o păpădie, o pălărie, un măgar cu o inimioară în frunte în care să se vadă scris clar "i la puterea i", cu bucurie şi sănătate, să fie! Jurnalul sentimental, cu tine, cu mine, cu Domnul Radical, cu un Cal, un Logaritm şi-o Integrală pictată, cu cercelul de scoică şi cu şiragul de mărgele moştenite, din generaţie în generaţie, pline de rugăciune şi de admiraţie...

Mi-e dor de-nceputul poveştii
cu Dorra venită la noi pe scară
oprită la pragul uşii noastre
de la etajul întâi
uşa pe care scria
Bate şi ţi se va deschide
și acolo rămâi
Dorra nu ştia să citească
Dar putea să le nimerească
Cu inima ei luminoasă
Şi cu iubirea ei aleasă
De căţeluşă născută în Mamaia
În casa de pe plajă, la Rex,
Prietenă cu un Pescăruș și o Turturică
Turturica aceasta vorbeşte pentru că iubeşte,
Nu se grăbeşte, gângureşte
Aşa este ea, inima mea,
Ca o turturică, ca un porumbel,
Ca un motan negru, ca un câine, ca un cal,
Puncte-puncte, până la un punct
Punctul acesta respiră lumină din lumină
Este punctul Adevărului viu
Care face lumină în inima mea...

Stau să-mi aduc aminte când plonjam sub salcia Crișului Alb de lângă dălbina de la pipărcărie, unde tata topea cânepa și, cu mâna, prindea somni, cleni și mrene, scufundându-se-n adânc, ca un pescuitor de perle... Când tata stătea mai mult sub apă, începeam să mă îngrijorez că a pățit ceva... Mare-mi era bucuria când apărea la suprafața apei cu un pește mare... Mă rugam de tata să-i dea drumul, să nu rămână copiii lui fără tată...

La casa în care locuiește Dorra, vine Domnișoara Felice de la Timișoara.Trompetistul Yannelis-Alexis Pipirig, cu trompeta lui fermecată, face baloane de săpun care sunt clipele de acum prelungite în clipe lungi, zburătoare, cu semințele Poveștii sămănate pe Plaja Tympului din RodAdoR...

Constanța, Miercuri, 8 Noiembrie, 2023